Vreau să te învăț să iubești!

31

Evelyn se așeză cât mai comod ignorând toate "recomandările" de a merge în cameră sa. Nu voia să plece până când nu afla adevărul. Capul îi plesnea de durere iar ochii îi erau grei, își masă tâmplele scurt cât să nu atragă atenția gândi ea, greșit, cei prezenți erau atenți până și la ritmul respirației.
Ryan părăsi salonul pentru câteva clipe și când se întoarse ținea în mână o pastilă și un pahar de apă.
- Este în regulă? o întrebă acesta pe Annes înainte să i le întindă lui Evelyn.
- Da, poate lua analgezicul, e ok!
Evelyn aproape i le smulse din mână, durerea de cap  devenea din ce în ce mai insuportabilă.
Ryan rămase în picioare lângă fotoliul pe care Evelyn stătea, era îngrijorat pentru starea ei, îi era teama ca încăpățânare ei să nu-i agraveze starea.
- Cine ești? o întrebă scurt Evelyn pe Annes.
- Numele meu este Annes Landreth și sunt soția lui Allexandre.
- Allexandre este căsătorit? o întrebă uimită mărindu-și ochii.
- Da, dar nu pentru mult timp, urmează să divorțăm.
- De ce?
- Evelyn scumpo aceste detalii țin de intimitatea lor, îi tempera curiozitatea Ryan senior.
- Da, iartă-mă, nu înteleg de ce am ajuns într-un ospiciu, cum ai permis acest lucru? își îndreptă atenția spre Ryan pe care îl primi cu ură.
- Iubito starea ta era destul de delicată și singurul loc unde puteai primi tratamentul adecvat era acolo, nu am vrut jur, Dumnezeu îmi este martor, toți îți pot confirma acest lucru, te rog să mă crezi, se așeză în genunchi în fața ei și îi luă mâinile pe care i le sărută.
- Evelyn te rog să spui numele celui care te-a răpit, o îndeamnă Annes.
Brusc starea lui Evelyn se schimbă, mâinile începuse să-i tremure, iar ochii i se umple de lacrimi.
- Annes te rog, hai să o lăsăm pe mâine sau ...sări Ryan în picioare îngrijorat de starea iubitei sale.
- Justin...șopti Evelyn, Justin....
Ryan își privi stupefiat părinții apoi pe Evelyn.
- Cine??? o întrebă acesta din nou.
- Justin...el a fost cel care m-a răpit din parc și m-a dus în acea cabană sau ce naiba era aia.
- Evelyn ești sigură? se ridică în picioare Ryan senior și adoptă imediat atitudinea de judecător.
- Da, el a fost...
- Atunci ce caută Allexandre lângă tine atunci când a venit poliția?
- Allexandre m-a salvat, nu știu cum si de unde a apărut dar ...m-a salvat.
Annes zâmbea mulțumită, în sfârșit soțul ei avea să fie liber.
Ryan își scoase telefonul din buzunar și îi caută numărul prietenului său, dar tatăl său îl opri exact la timp.
- Nu te grăbi, nu fă greseli ...
- Tată îl omor, îl voi omorâ cu propriile mele mâini!!!
- Viemele nu trebuie omorât fiule, trebuie strivit!!!
- Iubito...îți amintești ce s-a întâmplat în acea zi blestemată? se așeză din nou în genunchi în fața lui Evelyn.
- Da, răspunse oftand, l-am mințit pe tatăl tău că merg la alergat, lasă această capul în pământ.
- Și unde ai fost?
- M-am găsit cu Allexandre la cafeneaua din aproprierea hotelului unde acesta era cazat, i-am explicat că te iubesc și că nu te voi părăsi niciodată.
- Annes crezi că putem continua? o întreabă Melek îngrijorată.
- Da, suntem pe drumul cel bun...poate continua.
- Și apoi iubito?
- Am ieșit din cafenea și am vrut să vin la tine dar am intrat în parc să alerg puțin, am simțit prezența cuiva în tot acest timp, dar nu am dat importanța...și apoi m-am trezit acolo...te urăște Ryan...te urăște...Justin este dușmanul tău.
- Justin va fi mort!!! Jur că îl voi omorâ!!!
- Dar stați nu înțeleg...voi...ați crezut că Allexandre mi-a făcut rău? Allexandre este închis? se ridică în picioare.
Evelyn nu primi nici un răspuns, de fapt nici nu a mai fost nevoie chipul celor prezenți îi confirma acest lucru.
- Dumnezeule!!! Trebuie să-l scoatem cât mai repede și adevăratul făptaş închis!
- De ar fi atât de ușor, am nevoie de probe, se poate folosi de starea ta...spuse Ryan senior trist.
- Am exact ce vă trebuie, îi răspunse Annes.
Epuizată de cele întâmplate la care se adaugă și durerea de cap care nu-i trecuse Evelyn se așeză pe fotoliu din nou.
- Eu...
Fără să mai rostească un cuvânt Ryan o luă în brațe și urcă scările cu ea spre camera lor.
În brațele lui Evelyn se simțea în siguranță, închise ochii iar somnul o fură atunci când își lipi obrazul de pieptul său.
Ryan o așeză ușor în pat și îi sărută fruntea, nu-i venea să creadă că este lângă el și că și-a revenit, că totul este real.
Deși nu voia să plece de lângă ea, rămase ceva neterminat în salon așa că după ce o înveli închise ușa încet și coborâ.
- A dormit? îl întrebă Melek.
- Da...ce dovezi ai Annes?
- Îmi pare rău pentru ce va urma.
Annes scoase telefonul din geanta și porni ultimul videoclip.
- Nu...nu...nuuuuu...țipă disperat Ryan în timp ce privea stupefiat imaginile.
- Nu este adevărat nu? Annes spune-mi că cea de acolo nu este Eve, te rog spune-mi, te rog!
- Îmi pare rău, Justin în tot acest timp, o droga în fiecare seară și...
- Nu...nu Evelyn...nu....
- Fiule te rog să te calmezi...trebuie să fii tare pentru ea, nu poți decade, trebuie să lupți pentru Evelyn...
- Îl voi omorâ mamă, jur!
- Eu mă retrag este târziu și...
- Nu pleca draga mea, este târziu rămâi aici în noaptea asta.
- Nu mulțumesc, oricum sunt cazată la hotelul din apropriere.
- Annes mâine la prima oră Allexandre va fi liber!
- Am încredere în tine.
- Stai nu pleca încă, transferă-mi filmulețul vreau să-l descarc și să-l arhivez.
- Imediat.
După ce Annes transferă filmulețul pe telefonul lui Ryan, își luă rămas bun și plecă.
Evelyn se trezi țipând, simțea o greutate pe piept, scăldată în sudoare și cuprinsă de groază, se ridică brusc în fund. Era singură în pat, Ryan lipsea.
Își amintea, își amintea totul....Justin...Justin a fost...el a încercat să o violeze...de fapt tot el era cel care în fiecare seară îi ceva și apoi...
- Dumnezeule...începuse să plângă.
Valul de amintiri dureroase o loveau neîncetat.
Coborâ din pat apropiindu-se de fereastră, era întuneric dar grădina era luminată, ceasul arăta deja ora 1.
Zări o siluetă în apropierea tufei de trandafiri, privind cu atenție Eve încerca să-i contureze profilul celui care nu doar o privea dar îi zâmbea și îi făcea din mână.
Când îl recunoscuse pe Justin, Evelyn se îndepărta de geam trăgând draperiile rapid.
- Nu poate fi el...nu are cum...este doar in imaginația mea...încearcă să se încurajeze și se așeză din nou în pat.
Sigur i se păruse, probabil medicamentele erau de vină pentru halucinații sau probabil oboseala.

*****
La multi ani Vasile!!!!🎇🎇🎇🎇