Academia Secretelor

Capitolul Unsprezece

Enjoy ;)

La început am fost surprinsă. Nu-mi venea să cred că după tot ce se întâmplase în acea zi, Ryder chiar avusese curajul să elimine distanța dinte fețele noastre lipindu-și buzele de ale mele.

La început a fost ca o simplă atingere tandră, ca și când mi-ar fi cerut acordul. Oricât de mult aș fi vrut să mă opun, corpul meu părea posedat. Am răspuns sărutului său cu altul dar de data aceasta nu a mai fost nimic tandru. Nu am mai simțit nici un fel de anxietate ci doar dorința de a fi cât mai aproape de el.

Și puteam să simt că el se gândea la același lucru. Buzele noastre se sărutau, însă întregul nostru corp reacționa la acel gest. Degetele de la mâinile mele se jucau prin parul lui tuns scurt, masându-i ușor scalpul și câștigând câteva gemete din partea lui. Nici brațele lui nu stăteau degeaba, ci se încolăciseră în jurul taliei mele subțiri, trăgându-mă cât mai aproape de el.

Trebuia să recunosc, că-mi fusese dor de buzele lui catifelate și aroma de mentă pe care o simțeam de fiecare dată când limbile noastre se întâlneau. Simțeam o durere acută în stomacul meu, ceva ce nu mai simțisem niciodată până atunci. Era un foc atât de puternic în interiorul meu încât ardea tot ce întâlnea ; totul în afară de dorința de a-l avea pe Ryder. Era de o mie de ori mai intens decât primul nostru sărut, care era doar o amintire întunecată acum.

Dar, din păcate, nici sărutul nu reuși să mă facă să uit faptele lui Ryder. Dacă înainte totul fusese în ceață acum totul părea prea clar, iar sentimentele de ură și supărare m-au lovit brusc precum un fulger.

Sărutul era fals. Trebuia să fie. Doar o parte din jocul lui stupid de a mă face să fiu vulnerabilă și la mila lui. Tocmai începeam să realizez că făcusem o mare greșeală răspunzându-i la sărut ; i-am confirmat că simt ceva pentru el. Cum putea să-și bată joc de mine în halul ăsta?

Corpul meu a reacționat în sfârșit la impulsurile date de creier. Mi-am dezlipit buzele de ale sale, iar palma mâinii mele s-a conectat cu obrazul lui stâng, făcând un zgomot puternic ce părea că s-a auzit în întreg universul. Pe moment, am rămas amândoi nemișcați, capul său întors la nouăzeci de grade, ochii închiși și respirația adâncă. Nu știam cum avea să reacționeze, însă eram prea șocată de propriile mele acțiuni încât nu am așteptat.

- Crezi că dacă mă săruți rezolvi ceva? Ești un bou, i-am spus și am plecat de lângă el.

Am ieșit cât mai repede din sală, grăbind pasul spre holul principal al academiei. În urma sesiunii noastre de sărutări cămașa îmi ieșise din fustă, parul meu era ciufulit, iar obrajii și buzele mele erau roșii ca sângele. Dacă ar fi trecut cineva pe lângă mine cine știe ce prostii ar fi crezut că am făcut? Deși adevărul era că a fost o prostie și o greșeală din toate punctele de vedere. Eram mulțumită că avusesem măcar puterea de a mă opri înainte de a merge prea departe.

Nu-mi venea să cred cât de nervoasă eram. Nu gândeam limpede și mă împiedicam de fiecare obstacol. Eram ca o bețivă ce nu-și putea controla mișcările și sentimentele. Într-o secundă treceam de la starea de nervozitate la dorința de a plânge. Așa de mult mă afectase Ryder. Însă emoțiile mele m-au făcut să nu mai gândesc limpede, să nu mă mai uit pe unde merg și la ce se afla în jurul meu astfel încât am luat-o pe drumul greșit.

Nu mai recunoșteam nimic de pe holul în care mă aflam. Podeaua nu mai era acoperită, iar lemnul vechi și putrezit ieșea la iveală, pereții erau de un verde foarte închis însă se vedea de la o poștă că nu mai fuseseră văruiți de ani buni. Până și aerul părea diferit, mai rece, mai închis și se simțea un miros straniu ce-mi ardea gâtul.