Academia Secretelor

Capitolul Șase

Hey lume! De acum o sa postez o data pe săptămână pentru ca am o noua idee de carte pe care as vrea sa o postez pe wattpad, pe lângă cea în engleza pe care as vrea sa o pun :) . Oricum o sa încerc sa postez la toate, deși o sa îmi fie destul de greu. Totuși, la aceasta o sa încerc sa postez regulat pentru că i-am dedicat foarte mult timp și vreau s-o continui

Enjoy.

Ne-am oprit din a ne mai certa când am auzit vocea doamnei directoare. Ea stătea în pragul ușii, cu mâinile încrucișate deasupra pieptului, privindu-ne cu uimire. Nu știu de ce, dar aveam impresia că astfel de certuri nu mai avuseseră loc la academie.

- Îmi poate explica cineva ce se întâmplă aici? întrebă directoarea pe un ton autoritar.

- Această străină pretinde că este studentă la academie deși nu are uniformă sau acte care să dovedească acest lucru, explica Ryder

Doamna Hoffman, păstrându-și aceeași expresie faciala imposibil de citit, mă analizeaza din cap până în picioare, apoi se întoarce la tipul cu care ma certam.

- Da normal ca este studentă aici!spuse ea, luându-l prin surprindere. Îmi pare rău Maze. Nu știu ce i-a venit.

Băiatul își întoarce capul înspre mine îmi arunca o privire care ar putea sa ucidă .

- Hai cu mine Maze. Și vin-o și tu, Ryder.

În sfârșit, aflasem și eu numele băiatului și puteam sa ma opresc din a-l numi 'tipul' sau 'băiatul'.

Intrând în sala, gândul meu era numai la felul în care Ryder se comporta. Era ca si când aș fi fost o străină, o simpla persoana ușor de manevrat atâta timp cât el deține puterea. Pana la urma eram doar o noua studenta. Adevărul era că în acea noapte în care ne-am întâlnit pentru prima oara , nici măcar nu i-am spus cum ma cheamă, dar nu conta. El era o statuie! Mai ceva ca un jucător de poker! Eram curioasă dacă respira. Dacă aspectul lui fizic nu ar fi familiar nici nu l-aș fi recunoscut după felul în care se comporta. Unde era acel băiat încrezător, șarmant de care m-am atașat în acea noapte?

- Te rog, Maze, ia loc, mă îndemna doamna Hoffman. Hai sa lămurim situația.

M-am așezat pe un scaun lângă masa doamnei Hoffman. Sala, care era un alt birou al directoarei, nu numai ca era ceva mai mare, iar in fiecare colțișor se găsea un dulap cu fise dar îmi inspira ceva din personalitatea acestei doamne. Mă făcea sa simt puterea pe care o avea. O emana chiar și prin felul în care erau aranjate obiectele pe biroul ei. Până și pixurile erau sortate în funcție de culoare și formă .

- Probabil te întrebi de ce în dreptul numelui tău,la intrare, era o anumită culoare, nu un simplu număr. Ei bine, tu te numeri printre studenții cu aptitudini deosebite,care va fi repartizat cu cei ca tine.

- Doamnă , dar ea nu are nici un document la ea, nici un atestat de la dumneavoastră ca a luat examenul.

- Of, Ryder. De ce trebuie sa fi tu Toma necredinciosul? Nu a dat prima scrisa. Ea a dat un examen din categoria speciala.

Ma simțeam ca un extraterestru, din nou. Înțelegeam faptul ca nu am dat un examen normal, dar nu îmi puteam da seama de ce? Cine a decis în locul meu ce fel de examen aveam sa dau? Sau avea legătură cu rădăcinile adânci ale familiei mele?

- Ce fel de examen?

- C3

Nu credeam ca e posibil ca unei statui sa ii pice fata, dar lui i s-a întâmplat . Dar era evident ca nu se aștepta la un astfel de răspuns. Măcar de știam ce înseamna nivelul C3.