Academia Secretelor

Capitolul Șapte

Neața la toată lumea! Știu ca nu e de fapt dimineață, acum fiind după amiază, dar îmi place să salut pe cineva așa, indiferent de oră. Oricum la mine tocmai a plouat, iar la început credeam ca e urgie, dar mi-a revenit cheful de scris. Chiar dacă următorul capitol este ceva mai scurt.

Oricum, vroiam sa va spun ca am schimbat ordinea capitolelor, adică primul este acum de fapt prologul (cei care citiți de mai de mult o sa înțelegeți) iar capitolele început cu al doilea :)) . Sper sa ma înțelegeți pentru ca nu as vrea sa începeți sa citiți capitolul 7 când nu l-ați citit pe cel de dinainte. Deci dacă nu înțelegeți ce se întâmplă, va recomand sa verificați dacă ați citit tot pana acum.

Enjoy.

Capitolul 7

- Surprinsa? o voce de fată se auzise din spatele meu.

O fata cam de 18 ani, mai scundă decât mine și mai zveltă stătea în pragul ușii, cu un zâmbet pe fata ei.

- Nu...nu înțeleg. Suntem doar doua?

- Se pare că băieții sunt la putere când vine vorba de examene 'speciale'.

Mie tot nu îmi venea să cred. Mai mult de atât, îmi venea să plâng. Aveam să-mi petrec anii la academie, dormind la doar câțiva metri depărtare de o duzină de băieți, când numai o fată mai putea fi lângă mine. Cum aveam sa fac față? Când deja era evident ca băieților nu le venea sa creadă ca am luat acel examen.

- O să te obișnuiești cu ideea mai devreme sau mai târziu. Imaginează-ți reacția mea când am venit : am crezut că sunt singura.

Eu as fi izbucnit în lacrimi. Studiindu-i fața, nu am găsit urme de lacrimi uscate pe obraji, iar ochii ei nu erau roșii de la plâns. Deci nu-mi puteam imagina reacția ei când a văzut camera. Părea atât de sigura pe sine și determinata. Oare se comportarea la fel și cu ea?

Am decis să schimb subiectul.

- Te-a oprit și pe tine tipul acela la ușă? Pe mine nu vroia să mă lase să intru.

- Nu chiar. Au mai fost căzuri de fete care luaseră examenul cu punctaj mare, dar nimeni atât de... tânăr.

Acum înțelegeam. În comparație cu restul persoanelor de vârsta mea, eu chiar arătam ca o fată de 16 ani, cel puțin la fața . Faptul că nu purtam nici un fel de machiaj contribuia la imaginea de adolescentă, însă aveam forme destul de accentuate încât sa păcălesc pe cineva.

- Deci și tu ești nou venita? Nu prea pari, am întrebat.

- Nu, sunt anul 3 . Dar celelalte două fete care mai dormeau aici au absolvit. Poate că e mai bine asa. Nu prea le suportam, explica ea . Mă cheamă Lisa, apropo.

- Pe mine Maze.

- Ce fel de nume mai e și ăsta? întrebase cu o urma de amuzament.

- Nu știu, dar mulți îmi spun că mi se potrivește.

Lisa m-a studiat pentru o secundă. Ca și când ar face o ultimă scanare până când s-ar decide ca pot să-i fiu prietenă. Din ceea ce vedeam pe pereții dormitorului, eu și Lisa nu prea aveam lucruri în comun. Posterele ei erau cu băieți sexy din filme și trupe faimoase, pe când eu as pune postere cu filme făcute după cărțile citite de mine. Ca să nu mai vorbim și de aspectului fizic : unghii false, păr blond cu șuvițe roz și machiaj peste măsură. Dar poate trebuia să-i dau o șansă înainte de a o judeca.

Am început să despachetez.

- Asta e tot ce ai adus cu tine?

- Mda... Nu ma prea atașez de lucruri, în special nu de haine.