𝒫𝒽𝒾𝓁𝑜𝓅𝒽𝑜𝒷𝒾𝒶

𝒞𝒶𝓅𝒾𝓉𝑜𝓁𝓊𝓁: 22

Taehyung:
Cu un dulce sărut voia să îmi ofere ceva ce am pierdut de mult, cu un dulce sărut voia să îmi reda viață, să îmi reda dorința de a mai trăi.
Tot cu un dulce sărut ea mi-a luat ceea ce el încerca să îmi ofere el acum, ea m-a făcut să îmi doresc să nu mai existe un mâine pentru mine, ea m-a făcut să îmi doresc să mor, să uit de frumusețea vieții.
Îmi reamintesc de sărutările ei dulci, amețitoare. Sărutări de care deveniserăm dependent și cu fiecare sărut pe care mi-l ofera mă apropriam mai mult de moarte, iar acum moartea era mai aproape de mine ca oricând. Oricât ar fi încercat Jungkook să mă salveze, era deja prea târziu. Nu mai poți să îi oferi viață unei persoane deja moarte ca mine...
Totul este din vina lui Hwa-Young, suferința mea poartă numele ei. Ea a fost cel mai frumos vis al meu doar ca să devină acum cel mai de temut coșmar. Îndrăgostindu-mă de ea mi-am semnat mie cât și ei condamnarea la o moarte timpurie și nedreaptă. Ea deja a murit, iar acum este rândul meu, eu sunt cel care trebuie să moară.
Cum iubind pe cineva atât de frumos ca ea poate să fie atât de distructiv? Cum poți fi distrus de ceva atât de frumos ca iubirea?
Sărutul lui parcă nesfârșit mă făcea să îmi reamintesc de ea, singura mea greșeală a fost să mă îndrăgostesc de ea. A iubi poate fi o greșeală? Poți păcătui iubind pe cineva?
Aș vrea să știu dacă Jungkook realizează că iubindu-mă comita greșeala vieții sale.
Normal că nu realiza, nici eu nu am realizat. Dragostea este cu adevărat oarbă. Ești orb când iubești. Ochii sunt orbi când iubești, atunci vezi doar cu inima, iar inima nu vede adevărul, ci doar ce vrea ea.
Încep să cred că este mai bine să nu te îndrăgostești, sacrifici prea multe pentru un scurt moment de fericire trecătoare și falsă.
-Jungkook...
Rup sărutul gâfâind.  Jungkook mă privea insistent și fără să stea prea mult pe gânduri mă sărută din nou.
Îi răspund sărutului și mă las dus de val. Îl sărut, și îl sărut fără încetare.
Îi simt corpul cald și plin de viață, îl cuprind în brațele mele, brațe în care corpul rece și fără suflare a lui Hwa-Young a zăcut în acea seară ce mi-a marcat toată existența, care m-a făcut să realizez cine sunt eu cu adevărat, cât de hidoasă îmi este inima.
Eram cu Jungkook, era lângă mine, îi auzeam fiecare bătaie a inimii, îi acoperam trupul cu sărutări și totuși mă gândeam la ea, îmi aminteam de ea, de glasul ei, de zâmbetul ei, de tot ce iubeam la ea. Voiam să uit de ea măcar pentru puțin timp, voiam să uit de agonia ce amintirea ei mi-o provoca pentru un scurt timp petrecut alături de Jungkook.
Nu mă poate vindeca, nu mă poate salva, dar dragoste lui îmi oferă scurte, dar semnificative momente de pură fericire.
Mă voi bucura de acest moment, mă voi bucura de trupul său și de toată dragostea pe care mi-o oferă.  Iubirea sa va fi escapada mea din propria-mi suferință.
Aș vrea să îți pot spune într-o zi cât de mult iubesc faptul că mă iubești și cât de recunăscător îți sunt că încerci să mă faci fericit. Aș vrea să îți mulțumesc Jungkook că faci parte din viața mea, dar niciodată nu voi avea curajul să ți-o spun cât sunt aici, lângă tine.
Yoongi:
Orice aș face Taehyung mereu va câștiga și nici nu încearcă. El nu încearcă și totuși îi atrage pe toți de partea lui. Cum reușește? Toată lumea îl place, toată lumea e fascinată de el, mereu a fost așa. Taehyung mereu prin personalitatea lui ieșită din comun i-a făcut pe oameni să îl placă, chiar să îl iubească...
Și eu am fost fascinat de el, dar ea, ea a fost singura care nu a fost fermecată de felul lui de a fi. Singura persoană de care a fost fascinat cu adevărat Taehyung a fost imună farmecelor sale, asta imi place să cred. Îmi place să cred că Hwa-Young a fost singura persoană care ar fi renunțat oricând la el pentru mine. Și totuși el a renunțat atât de ușor la mine pentru ea, și mă durea, durea al năibii de tare.
Mă uitam printre pozele cu ea, poze în care fericirea parcă îi radia pe chipul angelic și totuși eu nu mi-o amintesc așa. Ea nu a fost niciodată  fericită, mereu își purta perțioasa mască în societate, mască ce-i ascundea adevărata natură. Toată lumea din jurul ei o iubea pentru ceva ceea ce ea nu era, ea nu era o fată inocentă cu un zâmbet blând, ea era un monstru cu un zâmbet sinucigaș. Nu era zi în care să nu se rănească fizic și să mă rănească pe mine psihic. Nu era zi în care să nu își fi dorit să fie moartă, iar acum e moartă exact cum și-a dorit. Dacă ar mai fi fost în viață tot și-ar mai fi dorit să moară, tot s-ar fi rănit? Dacă ea ar fi fost acum în viață Taehyung ar mai fi iubit-o? Încă o iubește și așa moartă?
Taehyung, de ce a iubit-o atât de mult? De ce s-a îndrăgostit atât de nebunește de ea încât a ajuns să renunțe la tot ce era frumos și pur în mintea sa? Niciodată nu voi putea înțelege cum a ajuns să o iubească ca un nebun și să o urmeze orbește în lumea ei întunecată plină de suferință și păcat. Ce a iubit atât de mult la ea? Ce l-a fascinat la ea? Am fost singurul care a putut să vadă cum era ea cu adevărat? Am iubit-o măcar? Am urât-o?
Da, am iubit-o, am iubit-o când cânta, când îmi zâmbea și am iubit-o când în brațele mele stătea. Și am urât-o la fel de mult când cânta, când îmi zâmbea și când în brațele mele stătea. Am urât faptul că o iubeam și am iubit faptul că o uram.
Fata din poze nu mai exista, fata din poze era cea pe care am iubit-o și am urât-o din toată inima mea. Voiam să moară, voiam să trăiască. Voiam să o fac fericită, voiam să o văd cum suferă. Ea niciodată nu a fost sora mea, nu am văzut-o niciodată ca pe o soră pentru că sentimentele mele pentru ea nu au fost niciodată sentimentele unui frate pentru sora sa mai mică. Un frate nu își urăște sora, un frate nu își iubește sora în felul care am iubit-o. Dar ea va fi mereu draga mea Hwa-Young, draga mea floare ce s-a ofilit prea devreme, draga mea floare cu spini. Era a mea, ar fi trebuit să rămână a mea, nu ar fi trebuit niciodată să fie a lui. A fost vreodată a lui?
De ce l-a lăsat să o țină în brațe? De ce l-a lăsat să o sărute? De ce l-a lăsat să o iubească? L-a iubit măcar, măcar puțin? M-a iubit așa cum îmi spunea? Doar ea știe răspunsul la aceste întrebări și cum e moartă niciodată nu o să știu ce a simțit ea cu adevărat.
Mă bucură și întristează în același timp că acum ea a devenit doar o față în niște poze vechi, poze ce de mult nu mai sunt realitate. Au devenit doar un vis, ea rămâne în vise, ea nu mai există, a rămas doar o amintire, o amintire gata să fie uitată.
Așez pozele în cutia prăfuită, cutie cu singurele lucruri ce mi-au mai rămas de la ea. Îi păstram lucrurile doar pentru a-mi reaminti că cândva, foarte demult o fată ca ea a existat. Și a existat doar ca să moară, iar moartea ei tragică încă să bântuie persoanele care au iubit-o.
Aș putea să ies undeva cu cineva. Să stau în casă când afară soarele e mai cald și blajin ca oricând ar fi păcat.
Nu voi sta în casă suspind de dor, voi ieși și mă voi bucura de viață, eu am o viață, o viață de care vreau să mă bucur.
Uitându-mă prin toate acele fotografii mi s-a făcut dor de Namjoon, vechiul meu bun prieten ce mi-a fost mai mereu alături. Am vrut să îl scot din viața mea doar pentru că era fratele lui Taehyung, dar a fost o prostie. Nu vreau să renunț la o persoană atât de importantă doar din cauza lui Taehyung.
Vreau să îl văd și să vorbim ca în vremurile bune.
Namjoon:
Când l-am auzit pe Yoongi spunâdu-mi că vrea să ne vedem am rămas uimit. Nu mă așteptam la asta, nu mă așteptam ca Yoongi să vrea să ne vedem după ce mi-a spus clar că vrea să rupă orice legătură cu mine pentru că Taehyung e fratele meu.
Și spre uimirea mea Yoongi era în fața mea sorbind liniștit dintr-o ceașcă cu cafea.
-Yoongi, nu vreau să sune prea sentimental, dar mi-a fost dor de tine.
-Și mie mi-a fost dor de tine, adică din cauza asta te-am și rugat să ieșim. Voiam să te văd.
-Chiar mă bucur că m-ai sunat, totuși m-ai surprins puțin credeam că...
-Da știu, a fost stupid să renunț la prietenia noastră, chiar îmi pare rău.
-Nu, nu îți cere scuze. Cu toții mai greșim și înțeleg că tu și Taehyung nu prea vă mai înțelegeți. Dar chiar nu există cale de împăcare între voi doi? Așa de mult îl urăști?
-Nu vreau să vorbim despre asta. Dar că tot ai deschis subiectul Taehyung, ce părere ai de relația lui cu Jungkook?
Yoongi nu era de accord cu relația lor. Dar trebuia să înțeleagă că relația lor nu era problema lui și că era în zadar să se împotrivească ei. Niciodată nu am înțeles de ce Yoongi mereu e atât de obsedat să dețină controlul, să aibă control asupra altor persoane.
-Pot doar să mă bucur pentru ei, sunt un cuplu frumos și pare serioasă, doar s-au mutat împreună.
-Să te bucuri? Dacă Taehyung îl va răni pe Jungkook?
-Păi, nu e problema mea. Dar nu cred că Taehyung l-ar răni cu bună știință de cauză, de fapt știu că singura persoană pe care Taehyung o poate răni este el însuși.Yoongi, cred că mai bine îți vezi de propria ta viață. Oricum fie că ești pro sau contra relației lor nu poți face nimic ca să îi desparți.
Yoongi nu mai scoate o vorbă, nu știu dacă l-a deranjat sau nu ce am spus.
-Yoongi, mă gândeam să plec înapoi în State.
-Poftim? De ce?
Aproape că și-a vărsat cafeau, iar pupilele i s-au dilatat privindu-mă șocat.
-Nu știu, nu prea mai am de ce să stau aici. M-am întors doar pentru Taehyung crezând că atunci când o să mă întorc o să îmi găsesc frățiorul care are nevoie de mine, dar Taehyung, el chiar s-a maturizat și din câte observ am devenit total inutil în viața lui.
-Namjoon... nu spune asta.
-Nu sunt supărat, adică era de așteptat că o să se întâmple asta. Taehyung nu mai e de mult un puști, își poate purta și singur de grijă.
-Chiar crezi asta?
-Sper... A fost puțin deprimat în ultimul timp și a vorbit cam mult despre moarte. Dar nu cred că Taehyung s-ar sinucide, mai ales acum când îl are pe Jungkook.
-Bine, poate Taehyung nu mai are nevoie de tine, dar eu, eu am nevoie de tine. Ești prietenul meu cel mai bun și am nevoie de tine.
Cuvintele sale m-au făcut instant să zâmbesc. M-a numit cel mai bun prieten al său, încă mă considera cel mai bun prieten. Eram copleșit de emoție.
-Nu știu, nu sunt sigur dacă o să plec. Pot începe să lucrez la compania lui tata bănuiesc și să mă stabilesc din nou aici definitiv. Chiar nu știu, doar mă gândeam să plec, nu e nimic sigur.
-Nu te mai gândi. Rămâi în Coreea definitiv, te rog.
-Păi dacă mă rogi tu, o să rămân, cred...
-Mă bucur să aud asta.
-Yoongi, tu nu ai mai vorbit cu părinții tăi de mult timp?
-De ce mă întrebi asta? Păi ei nu au acceptat faptul că eu vreau să fac ceva cu muzica, niciodată nu m-au susținut nu aș avea de ce să vorbesc cu ei...
-De când nu ai mai vorbit cu ei?
-Ultima oară când i-am văzut a fost când am plecat definitiv din casa lor. Nu prea plănuiesc să îi văd într-un viitor apropiat. Îmi e mai bine fără ei.
-Știi am trecut pe la mama să mai petrec timp cu ea și acolo era și mama ta. M-a întrebat de tine, părea că îi lipsești și că regretă că s-a comportat așa cu tine. Nu crezi că ești cam ranchiunos?
-Nu, chiar deloc. Dar hai să încheiem subiectul.
-Da, dar Yoongi nu e bine că îți consumi energia urând persoane. Îți urăști părinții, îl urăști pe Taehyung pentru greșelile lor din trecut, nu poți să îi ierți și gata?
-Da sunt Dumnezeu ca să îi iert?
-Yoongi, nu mă lua peste picior...Ura asta nu îți face bine să știi, dar în fine. Și un lucru nu înțeleg , ce ți-a făcut Taehyung de îl urăști atât de tare? Și nu îmi spune că vai, el a omorât-o pe Hwa-Young pentru că știm prea bine că nu e așa. Taehyung a ajuns să creadă că el chiar e un criminal și e nedrept. Hwa-Young s-a siuncis Yoongi, nu e nimeni vinovat de moarte ei. S-a sinucis pentru că a fost egoistă, nu vreau să o jignesc, dar nu mai suport ca fratele meu să fie atât de afectat de moarte ei încât să ajungă să vrea să nu mai trăiască...
-Namjoon...
-Nu îi iau apărarea lui Taehyung, dar știm prea bine că el nu are nicio legătură cu moartea surorii tale. Hai să încheiem odată subiectul acesta, să clarificăm odată toată situația asta neplăcută.
-Ba da! Tu chiar nu înțelegi că el a omorât-o?!
Tu chiar nu înțelegi sau nu vrei?
-Nu Yoongi, tu ești cel care nu vrea să înțeleagă! Dai vina pe Taehyung doar pentru că nu vrei să accepți că sora ta a fost o lașă egoistă?! Și acum spune-mi sincer, de ce îl urăști pe Taehyung? Ce ți-a făcut?
Yoongi se ridică de la masă. Mâinile îi tremurau, iar ochii îi erau înlăcrimați. Intenția mea nu a fost să îl rănesc, eu doar îmi doresc să înțeleg mai bine toată situația dintre el și Taehyung, să încerc să îi împac. Voiam doar să nu mai fiu nevoit să am de ales între fratele meu și cel mai bun prieten. Și mă rănea să îl văd pe Tae cum se învinovățește pentru ceva ce el nu a făcut.
-Namjoon, tu nu înțelegi nimic. Știi ce mi-a făcut Taehyung, știi?
-Nu, normal că nu știu dacă nu îmi spui. Acum calmeză-te Yoongi și stai jos.
-M-a mințit, m-a rănit cum nu credeam că ar putea cineva să o facă. Dragul tău frățior avea o relația cu scumpa mea surioară, o relație de care nu voia ca nimeni să afle, mai ales eu.
-Așa și?
-Cum așa și? Nu te deranjează faptul că el nu ți-a spus niciodată de relația lui cu Hwa-Young sau că nu ți-a spus niciodată de sentimentele lui pentru ea?
-Nu trebuia el să îmi spună nimic. Nu era evident că se plăceau? Nu mă șochează deloc să aflu că au fost mai mult decât prieteni, mereu am crezut asta. Și au ținut secretă această relație din motivele lor, dar era mai clar ca bună ziua că aveau sentimente unul pentru altul.
-Ba nu. Era evident? Cum ți-ai dat seama?
-Îmi cunosc bine fratele și ochii unui îndrăgostit nu mint niciodată. Felul în care se priveau, felul în care Tae vorbea despre ea, faptul că erau mereu împreună i-a dat de gol. Mereu am știut că Taehyung e îndrăgostit de Hwa-Young, cred că mi-am dat seama înaintea lui.
-Și de ce nu ai spus nimic? De ce nu ai făcut nimic? De ce nu mi-ai spus nimic?
-De ce aș fi făcut-o? De ce m-aș fi băgat în relația lor? Și ce te deranjează atât de tare, că ai fost mințit? Ăsta e motiv să îl urăști pe Taehyung atât de tare încât să îl faci să își dorească să moară? Îl urăști pentru că a fost îndrăgostit de sora ta?
-Dar... dar, mă enervezi Namjoon.
-Te enevrez pentru că spun adevărul? Merită Taehyung să sufere atât de mult în prezent pentru că a iubit-o? Nu e destul că fata de care a fost îndrăgostit până peste cap s-a sinucis? Trebuie chiar să dai vina pe el pentru moarte ei? Taehyung merită să fie fericit, a suferit destul, așa că Yoongi termină cu prostia asta, nu mai fi egoist și spune-i adevărul, doar pe tine te poate crede, știu asta. Spune-i că el nu este vinovat de moartea lui Hwa-Young, te rog.
-De ce l-aș minți? Chiar dacă ea s-a sinucis sau nu el tot rămâne vinovat fiind că ea a murit pentru el și din cauza lui.
-Yoongi, tu vrei să îl vezi pe Tae mort sau ce?
-Da Namjoon, fix asta îmi doresc. Nu are rost să îți explic de ce îmi doresc asta, nici nu vreau. Dar chiar nu îmi pasă dacă Taehyung moare sau nu. Nu am de gând să îi spun nimic. Eu am plecat, a fost o greșeală să cred că pot avea încredere în tine sau să cred că încă ești prietenul meu.
-Cum poți să fii atât de rău? Chiar nu înțeleg. Yoongi ce ai pățit? Cum poți să faci asta?
-Uite așa. Abia aștept clipa în care o să știu că e la 2 metri sub pământ.
Cum putea Yoongi să gândească așa? Cum putea să îi dorească atât de tare moarte lui Taehyung? De ce se comporta așa? De ce se lăsat orbit de ură? Yoongi, el nu mai putea fi prietenul meu, nu puteam să fiu prieten cu cineva care îl rănea pe Tae și o mai făcea intenționat și din cel mai stupid motiv.
Am ajuns să urăsc faptul că l-am lăsat pe Tae să fie atât de apropiat de ea, că l-am lăsat să se îndrăgostească de ea și să se comporte ca ultimul idiot din cauza ei.
Tot ce vreau acum e ca Tae să uite odată și pentru totdeauna de ea și de tot ce a simțit pentru ea. Nu mai vreau să îl văd atât de distrus, îmi doresc să îl văd fericit alături de Jungkook și tot cea pot spera esta ca el să uite de toată povestea asta, să treacă peste și să înțeleagă că el e vinovat, să înceteze să se mai urască.
Nu știu cum pot să îl ajut, doar sper ca Jungkook să o poată facă dacă eu nu pot. Iar pe Yoongi, nu îl voi ierta niciodată, e atât de greșit ceea ce face, vrea ca toți să sufere doar pentru că el o face, e atât de pierdut și bolnav, dar și încăpățânat, nu va accepta în veci că ceea ce face e greșit. În mintea lui orice ar fi, el mereu are dreptate. Încep să îl urăsc pentru asta. Îl urăsc atât de tare și cel mai mult îl urăsc pentru simplu fapt că a ajuns așa. Iar acum am realizat cât de mult îmi lipsește Yoongi și ca niciodată nu voi mai avea șansa să îmi revăd prietenul, s-a schimbat prea mult și a ajuns o persoană extrem de ignorantă și rea, parcă nici nu mai e el.
Cine ai devenit Min Yoongi?