Liceul Mu-Herez (Terminată)

Capitolul 3

Brugner. Unul din cei mai buni jucători de fotbal din oraș, și cel mai bun atacant de la liceul nostru. Trage munți de cox pe nas și e super popular din cauză că a câștigat Mister Boboc în clasa 9-a. E fix opusul lui Ev. Acest specimen e genul care ține mult la imaginea lui, e genul care joacă încontinuu un rol la școală. Trăiește un film de Hollywood. 
- Băi Brugner, care-i treaba? Mai învățăm și noi la geometria aia?
- Să tragem niște linii?
- Vezi că știi bine despre ce vorbesc...
- Bine, dar vin pauza viitoare c-acum trebuie să mă văd cu una. 
-Aoleu... i-auzi mă. Bine, hai că deja am „creioanele" deja pe mine și sunt pregătite!
-Ok, să-mi dai mesaj!

Tipul cu care tocmai vorbise Brugner, este Darwin. Un pui de om bogat și a fost de patru ori scos din căcat cu poliția. Fusese prins super spart și pe pastile pe stradă. Apoi a fost prins cu marfă la el de două ori, iar a patra oară a fost prins în flagrant cum vindea niște magic. 

Datorită părințiilor lui, polițiștii care l-au prins au acceptat niște sume mari drept mită. Multă. Părinții lui i-au zis că nu-i mai dau Masseratti-ul său frumos să impresioneze fetițele de prin liceu. Râdem glumim, dar acest individ le-a spart capetele la patru băieți de prin liceu că i-au dat țeapă cu marfă. Voiau să îi dea mai puțin de un gram la prețul standard. Nervos, le-a spart capetele în ei; pe unul l-a dat de șase ori cu capul de capota mașinii unui profesor. 

Atâta timp cât părinții lui au banii la buzunar totul mergea ca pe roate. Toată lumea primea mită de la ei, pentru că erau genul de oameni care aflau totul imediat cu un singur telefon. Aveau pile și relații peste tot. Inclusiv la poliție (de asta le merge așa bine). Darwin, făcând atât de multe belele, relația cu tatăl său se cam șubrezise. 

Brugner, la rândul lui, nu prea era bogat. În schimb, era foarte bun prieten cu Darwin. Acesta mereu cumpăra marfă cu zeci de mii, fuma o grămadă și nimeni nu prea l-a văzut pe el fără să fi avut ochii roșii. Avea cearcăne absolut oribil de mare și urât sub acei ochi roșii. Probabil lui chiar nu-i plăcea să fie treaz și mereu se simțea bine în timp ce stătea mort de fumat. Școala vieții are o singură vacanță și aceea e la final, dar a lui Darwin era continuă. Toată lumea îl știa de frică, dar Brugner era știut mai de treabă. Genul cu care ai ce vorbi cu el, chiar dacă și el i-a omorât pe doi cu bătaia de la o echipă fiindcă au luat steroizi înainte de meci. 

Treaba cu Brugner și cu Darwin era mult mai întunecată decât părea. Toată lumea îi știa că trag linii de nu a tras profa de mate la geometrie. În spatele cortinei, aceștia doi au violat o fată în trecut. Știi genul ăla de depresivă, emo, tăiată pe mâini care poartă într-una haine închise la culoare? Cam genul acela de tipă era. Nimeni nu o cunoștea pe această fată personal, dar unii mai știau că e genul de depresivă. Cineva „necunoscut" a făcut o schemă, iar ea a fost exmatriculată din liceu pe motiv că instiga la suicid. În anul următor a fost forțată să meargă la o școală aflată la trei orașe mari distanță și a fost declarată nebună de toată lumea. Cu ștampila de „nebună" pe fruntea ei, toată povestea cu Darwin și Brugner putea fi înflorită maxim, fiindcă nimeni nu o putea crede. 

Ei doi s-au înțeles să îngroape acest eveniment în trecut, să nu povestească mai departe ce s-a întâmplat, să nu-i mai pronunțe niciodată numele acelei tipe. Să facă cum să facă să dea totul uitării. Totuși, niciunul din ei doi nu au scăpat de nopți în care au stat și au contemplat ceea ce s-a întâmplat acolo. Brugner avuse sute de nopți albe, sau de coșmar în care se trezea transpirat, inima bătându-i ca la iepure. E o poveste lungă cu acești doi tipi din liceu pe care foarte puțini o știu. Iar cei care o știu sunt și ei implicați, ori au abilități de psiholog și le-a citit celor doi indivizi comportamentul lor. 

Aș putea vorbi o sută de ani despre acea noapte. Nu erau numai Brugner cu Darwin, erau mai mulți. Și nici măcar n-a fost ideea lor (chiar dacă ei au pus-o în practică). Totul a fost, de fapt, o provocare și un pariu în același timp. Cei doi au acceptat această provocare, și Brad a pariat 700 de dolari că nu au tupeu s-o facă. De asta în viață este bine să nu te lași niciodată dus de val, pentru că nu știi unde te poate duce valul. E bine ca atunci când știi că urmează o greșeală să spui „ok, a fost mișto până aici, dar eu o tai acasă!". Dintr-o asemenea greșeală poți să ajungi să îți petreci trei sferturi din viață plimbându-te din pușcărie în pușcărie. 

Cei doi băieți par genul de rebeli care vin fumați la oră, dar în niciun caz care pot să fii acuzați de viol. Oricum, amândoi au lungi pomelnice cu amenzi în cazier. În momentul când s-a pus în practică provocarea, erau 11 oameni de față. Toți puteau fi acuzați de complicitate. Darwin și-a setat în minte o frază: „dacă află cineva vreo ceva, e sigur unul dintre ăștia 11". 

Asta-i una din lecțiile alea, că în viață majoritatea oamenilor sunt animale și s-ar putea să nu cunoști cu adevărat pe cel de lângă tine. Să nu ai niciodată vreo așteptare de la cineva. Așa se nasc dezamăgirile. Mai bine este să fii axat doar pe tine și să te lupți numai pentru tine. Uneori, tindem să le dăruim oamenilor o valoare prea mare decât cea pe care o merită de fapt. Credem că anumiți oameni sunt niște persoane foarte importante pentru noi. Chiar dacă doare, trebuie întotdeauna să ții minte că oamenii sunt slabi.  Sunt mult mai puțin decât îi consideri. Poate fata de la parter ți se pare frumoasă, dar și-a cam rupt picioarele în timp ce alerga după bani. 

Poate băiatul înalt din clasă ți se pare special, dar de fapt e un om de se bate cu emoțiile zilnic, care își ia prea multe filme în cap. E unul cu capul în nori (și la propriu și la figurat). Nu te obosi să-i îndrepți prin faptul că-i judeci. Nu-i schimbi deloc. Fiecare om trăiește în universul lui, urmându-și principiile, gândurile, deciziile, stilurile proprii. De asta lumea e un haos total. Bucură-te pentru vremea de afară, pentru culoarea cerului și ieși puțin din agitația pe care ți-o impune societatea. Rămâi calm. Indiferent de ce se întâmplă, tu trebuie să rămâi în lumea ta. Trebuie să rămâi grav bolnav mintal. Asta pentru că cel mai agravat pacient de la boli psihice este de fapt un om normal care a realizat ce se întâmplă de fapt, în ceea ce roboții o numesc „realitate".

Probabil cel mai mare defect al liceului, și al societății în general, este că lumea și elevii își pun imaginea înainte personalității lor adevărate. Își pun această imagine undeva deasupra sufletului în top. Sufletul este ceea ce noi am pierdut de mult timp. Odată cu dispariția sufletului, au dispărut emoțiile, iubirea, armonia etc. Tot ce a rămas azi este ura, care a intrat în inimă, adică locul unde ar fi trebuit să stea sufletul. Bine făcut lume dragă, ați distrus ceea ce ne făcea mai mult decât „ființe". Sunteți geniali.