Liceul Mu-Herez (Terminată)

Capitolul 16

Ev devenise supărată. Apoi depresivă. A început să se închidă în ea de tot. Acum chiar că nu mai avea pe nimeni alături de ea. După patru zile de la arestul lui Brugner, aceasta a venit acasă. Era o zi de căcat pentru ea. Nu pățise nimic ca să simtă asta, dar nu avea starea sa normală. Se gândea numai la episodul cu Monica . Știa ce urmează când ajunge acasă: ascultă muzică sau se uită la un serial cu gândul numai la acest episod, neputând să se concentreze.

Ajunge acasă, se schimbase, se spălase apoi a mâncat câte ceva de prin frigiderul plin de bere de a lui taică-su. Se simțea teribil. Nu avea chef nici să mai iasă afară să își asculte muzica din căști. Să nu mai zic că avea o stare de oboseală continuă, chiar dacă dormea 24 de ore.

Se trântise în pat, își luase căștile de pe noptiera de lângă pat și le-a conectat la telefon dând play la playlistul ei preferat. „Să înceapă gândurile și scenariile cu și despre Monica" își zise Ev. Surpriza ei cea mare a fost un mesaj, chiar din partea lui Caden:
Ca: Ev, îmi pare rău că n-am avut timp de o discuție de ceva timp, dar am avut capul făcut franjuri.
Ev: Ai avut treabă, sau ce?
Ca: De dimineață până seară.
Ev: Ei, lasă că nici eu nu am avut cele mai bune zile din viața mea.
Ca: De ce?
Ev: Pentru că a murit.. Monica.
Ca: Îmi pare sincer rău.
Ev:Îmi pare rău c-am văzut cum s-a întâmplat totul...
Ca: A.. pai de ce nu întâlnim chiar acum? Că eu nu am ce să fac, am scăpat de toată treaba. Hai că vin eu la tine!

Ev când a văzut acest mesaj a avut un șoc. S-a întâmplat mult prea repede. S-a uitat la ceas, a văzut că e 22:15 și a zis că da. Acum, Ev putea să se mai detașeze câtuși de puțin de la toate întâmplate. Caden, acasă, se îmbrăcase imediat. S-a dat cu parfum, ceva fiță, își aranjase părul și a plecat.

S-au hotărât să se întâlnească într-un parc din apropierea lui Ev. Nu era departe de ea, nici nu risca să se întâmple ceva pe drum. S-a îmbrăcat și a tulit-o și ea în parc. Acolo, s-a așezat pe o bancă.Parcul era pustiu, dar lângă parc era un magazin non-stop. Erau 2-3 indivizi care beau bere și vorbeau. Mai ales că nu vorbeau să deranjeze ordinea publică.

Au trecut 3-5 minute, Caden tot nu venea. Ev și-a scos telefonul și i-a dat mesaj să vadă unde este. Acesta i-a răspuns instant (pentru că asta face un băiat, răspunde instant) și îi zise că ajunge în 2 minute. Pot fi genul de oameni care zic că vin în 2 minute, și de fapt vin în 45. Caden, chiar ajunseră în două minute ceea ce i-a cam dat un plus în ochii lui Ev.

Desigur, s-a alăturat ei pe bancă și au început să vorbească despre ce s-a întâmplat. Acesta era genul de băiat care te înțelegea, dar mai presus de atât, te asculta. Își dădea seama unde vrei să bați, cum te simți, ce faci în anumite situații etc. Acesta o acoperise pe Ev cu o mână pentru că își puse mâna după gâtul ei. Era un gest perfect în acele momente, mai ales pentru că ei îi era puțin frig. Ea, nu s-a lăsat mai prejos. S-a tras lângă el până când s-a lipit de el și stăteau cur în cur, iar ea se sprijinea cu capul de umărul lui.

Începea să aibă conversații cât mai deep sau chiar triste. Greutatea poveștilor lui Ev o apăsau pe plămâni și parcă nu-i venea să vorbească despre ele. Dar mereu era salvată de poziție în care stătea pe el, pentru că îi putea simți parfumul din plin. E genul de parfum cu care se dădea Darwin când nu era boschetar, un parfum foarte scump.

Caden era frumos, dar nici Harap Alb nu era.În schimb, era genul de persoană cu care poți ține discuții. Ce este mai frumos decât discuții profunde cu persoana perfectă, singuri într-un parc la ora 00:00-03:00am? Pentru mine, este un adevărat abis unde pot să mă scufund mereu și să stau acolo vieți întregi. Dacă o să am parte de așa ceva, următoarele 11 luni de zile numai la acea persoană stau cu gândul.

Mintea lui Ev avea, acum, parte de terapie. Dădea totul afară, lângă persoana care îi crează în creier băi de dopamină. Era detașată de toate problemele acum. Chiar a și uitat, cât de cât, de evenimentul cu Monica. În acele momente, se trata. Mai știa de Monica, dar parcă nu mai părea atât de grav atunci. Caden o acoperea cu stânga, iar cu dreapta i-o ținea pe picior. Probabil prea devreme, probabil nu. Nici nu contează.

-Încearcă să nu te mai gândești... uite... tu ai făcut vreun sport la viața ta?
-Da!
-Ce?
-Handbal.
-Cât timp?
-Cam vreo 5 ani!
-Pai și în tot acest timp, ai câștigat vreun premiu?
-Da.

Caden începuse să vorbească cu propoziții scurte, ca s-o facă și pe ea să vorbească așa. Când vorbești rapid cu propoziții scurte, creierul tău nu are timp să proceseze și informația, și să își mai aducă aminte de evenimente din trecut. Așa că, își activează un sistem care să se optimizeze și să se muleze în acea situație. Deci creierul renunță la evenimentele din trecut, și se focusează pe prezent. Astfel, Caden a făcut-o să nu se mai gândească la acel episod.

Ev primea un sentiment foarte plăcut din partea lui Caden. Acesta transmitea doar siguranță. Se simțea la locul ei în prezența lui. Inima-i bătea mai rapid în piept. Timpul trecea și mai rapid. Prima dată când timpul (în mintea ei) s-a contractat. Nu putea explica ce simțea, dar știa că se simtă perfect. Parcă au vorbit 10 minute și s-a făcut 01:35. Caden a condus-o mai aproape de locul unde locuia. Și-a luat rămas bun de la ea și a plecat și el acasă.

Au avut, într-adevăr, parte și de un moment mai ciudat. Ea s-a uitat în spate la el fix când și el s-a uitat în spate la ea. Și-au făcut cu mâna unu la altul, și Caden i-a afișat zâmbetul său fermecător. Acel zâmbet care îi crease niște chestii lui Ev în stomac. Parcă era adrenalină, dar nu chiar. A stat să se gândească, dar n-a reușit să își dea seama. Parcă avea chef să fugă tare de tot să scape de energie. Avea prea multă energie. După câteva momente, și-a dat seama că simțea pentru prima dată fluturii în stomac. „Parcă totul e mai ușor acum!" își zicea în sinea ei.

Seara ei plictisitoare plină de drame și muzică proastă, s-a transformat într-o seară prea bună, dacă nu... probabil cea mai bună a lui Ev din viața ei. Acum, stătea cu gândul numai la el. Avea într-una senzație că peste tot, în jurul ei, era parfumul lui, astfel mereu zâmbea.

„Ce dracu are băiatul ăsta de-mi place așa mult?". A realizat că simpla lui prezență o făcea să radieze de fericire. Era ca un copil de grădiniță care se îndrăgostește. Foarte energic, nu poate să stea locului, gândul numai la el/ea și își dorește să rămână mult mai mult timp să petreacă cu acea persoană. În momentele astea, cel mai bine ar fi să vorbiți cât mai puțin cu persoana respectivă (știu că sună ciudat). Dacă vorbiți mult, secați acea persoanăde sirop și vă veți plictisi rapid de ea, pentru că vă dați imediat seama cum stă treaba cu ea. Dar dacă vorbești mai rar, îți va schimba părerea despre ea mai ușor dar rar. Nu știu dacă are sens ce zic. Dacă vorbiți 10 ore deodată, s-ar putea să descoperiți anumite defecte care nu vă plac la acea persoană.