Liceul Mu-Herez (Terminată)

Capitolul 21

Ev nu putea înțelege de ce se simte într-una rău. O durea capul și nu era în stare să fie energică, să se bucure de viață. Ceva se întâmplă cu ea, iar ea știa că nu a mâncat nimic nasol ca să i se facă rău. Nu vorbise să se întâlnească cu Caden, dar știa unde să-l găsească. Era un vechi parc, unde au rămas doar băncile. Fix același parc în apropierea lui Ev în care s-au văzut prima dată.

Ev s-a dus și ea în acel parc. Avea o rută care ocolea parcul și ajungea mai rapid acasă, sau mai este această rută care duce prin parc și este ocolitoare. Era frumoas afară, iar ea nu se grăbea acasă că știa că se va plictisi în cel mai original mod. Mergea pe acea rută și se gândea „noroc că-l mai am pe Caden, că sunt foarte singură. Adică sunt de părere că dacă n-ar fi el aș fi foarte singură. Nu cred că aș putea trăit atât de singură" se gândea ea.

Drumul spre parc era în vale, iar ea fiind mai la înălțimea putea vedea parcul destul de bine. A tras o privire prin acel parc, și l-a văzut pe Caden sărutând altă fată. Ev a deschis ochii mai tare, și a încercat să se benocleze mai bine și da. Acela chiar era Caden bot în bot cu alta.

Cerul a căzut peste Ev. Nu mai putea sta în picioare, așa că se așezase pe un ciot de lemn. Stătea cu fața în palme, plângând. Simțea nevoia să tragă cât mai mult aer în piept, parcă se sufoca indiferent de cantitatea de aer pe care o inspira. N-au trecut 2 minute iar Ev era terminată. Primise un mesaj.
„Îmi pare rău Ev, cred că ne despărțim. Nu am ceva personal cu tine, dar nu mă mai simt fericit!"

Cu vocea aceia cracked, cum se zice în engleză, Ev spuse cu voce tare: „nu pleca acum și tu, te rog!". Nu am știut ce o să facă. Ev, fără Caden, a realizat în ce căcat era băgată. Caden o făcea cu adevărat fericită. Acum că a pierdut acest stimulent de bucurie, și-a dat seama că nu mai are pe nimeni. Ev era singură și inofensivă, iar acum vulnerabilă. Lumea ei a început să o distrugă.

Se mai ridica din când în când de pe acel ciot de lemn și mai trăgea o privire la Caden. Îl vedea sărutând și lingând-o pe aia. O blondă foarte bună. Văzând toate aceste secvențe, durerea ei s-a amplificat. Simțea ceva în stomac, avea chiar o durere fizică. Nu știu ce să mai facă de aceea nu a plecat de acolo, pentru că să stea acolo era prima chestia pe care a putut s-o facă.

Minutele treceau foarte greu.Totul a rămas, fără Caden, doar un mediu plictisitor și gri. Nimic în jurul lui Ev nu mai avea culoare. „Ce să fac acum?" era întrebarea care i-a dat năvală în minte. Uitându-se la ei, nu a mai putut suporta durerea. Era un băiat la care ținea foarte mult. Un tip mult diferit de ceilalți, dar se pare că într-un final toți sunt fix aceeași bulangii.

Durerea era mult prea mare, așa că s-a dat bătută și a plecat de acolo. Bulversată total, mergea cu ochii în pământ la fel ca lacrimile ei și cu mintea plină de Caden. Simțea că o doare, literlamente, inima. Nimic nu mai era la fel pentru ea. Acum vedea cu adevărat cum e să ai o persoană lângă tine pe care s-o iubești și cu care să te înțelegi foarte bine. O persoană care chiar te înțelege pe tine... ultimul ciudat, și îți înțelege toate ciudățenile. Adică o persoană la fel de ciudată ca tine, dar se pare că acest băiat nu era îndeajuns de ciudat pentru Ev, astfel a trădat-o.

Am spus asta o dată, să nu ai încredere în nimeni și să ții minte mereu prima impresie despre o persoană. Astfel vei ține mereu garda sus, și orice va face o persoană nu te va impresiona sau să te ia prin surprindere (cum e cazul ei). Viața uneori îți rupe inima ca să ai parte de acele perioade în care ești singur, fără relație, dar ești mai fericit decât cei cu relații.

Se întoarse acasă. Evelyn se aruncase direct în pat, cu fața în pernă. Nu a durat mult până când udase perna cu lacrimile. A început să plângă cu voce tare, încât vibrau geamurile. Tocmai trecuse prin cele mai dureroase evenimente. Gândurile îi dădeau năvală în cap tot mai tare, iar hohotele de plâns se înmulțeai. Se așezase jos, lângă pat, sprijită de perete cu perna în brațe. Nu-și mai putea scoate din minte imaginea lui Caden din cap. Ev era genul de fată care se taie cu Diane în spatele liceului și tot nu plângea. Îți poți imagina ce simțea dacă acum plângea în hohote. Parcă totul era împotriva ei, iar ea se simțea foarte singură. N-avea pe nimeni nu care putea să vorbească. Și-a adus aminte și de mama ei, și de Monica și de toate greșelile din viața ei. În acel moment de instabilitate psihică, Ev a uitat că pentru a ajunge în locul perfect trebuie să iei decizii greșite.