Liceul Mu-Herez (Terminată)

Capitolul 20

Pe zi ce trecea, la liceu devenise tot mai bine. Începea să se mai elimine din acea atmosferă sepulcrală pe care o aveai. După trei săptămâni în care Ev aproape simțise că murea, totul a devenit normal. Același haos, aceleași drame și personaje, aceleași figuri și aceași ură între oameni. Puteai simți toate aceste lucruri. Ev admira acum tot ce se întâmpla în jurul ei, era mult mai plăcut ca înainte.

Nimic nu era mai plăcut decât lucrurile care au revenit la normal. N-aș putea crede că Ev era 100% bine. În primul rând, avea un mare semn de întrebare în nimeni că nimeni nu a deschis subiectul despre Josh, nici elevi și nici profesori. Ceea ce era destul de ciudat, pentru că era de așteptat să fie o tornadă de păreri și îndrumări venite din partea profesorilor.

Vestea care a aruncat liceul în aer a fost că se organiza un bal într-un club. Ce înseamnă bal? Păi, mulți prieteni și multă lume alături de o căruță de băutură, încât să uiți tot ce s-a întâmplat (asta pentru că mai erau câțiva băieți care mai umblau cu somnifere prin buzunare și câte un X). E un moment când desfrânații cu deviații de comportament ajung ori pe targă, ori rupți acasă. Sau...

Clubul acesta era într-o zona aproape de ieșirea din oraș. Ca să ajungi la acest club, trebuia să treci prin ultimul cartier din oraș, fiind și cel mai periculos. Autobuzul care ducea cât mai aproape de club, nu avea stație în acest cartier. Dacă ar avea, la prima stație șoferul e bătut, i se fură banii și rămâne și fără autobuz, adică la modul ăsta era această zonă.

Stephenie, fata despre care au tot umblat zvonuri prin liceu, a fost și ea deasemena la club. Frumos aranjată, parfumată, machiată. Arată bombă, adică era una cam dintre cele mai frumoase și atrăgătoare fete de prin clubul ăla. Această Stephenie nu era genul care să bea, să se drogheze. Era un fel de cârtiță ale băncilor din școală. Deci când a ajuns acolo, s-a îmbătat foarte tare. Mulți băieți au stat cu ea, încercând să o îmbete cât mai tare, și au reușit. Dar oricât de beată ar fi, nu putea să nu își dea seama că va fi futută. Astfel, că a băut încât să nu își piardă conștința.

Acei băieți, la un moment dat, au plecat afară. Mai un joint, mai o seringă, mai o pastilă. Știm toți ce se întâmplă în afara clubului. Stephenie a rămas înăuntru, la bar. A continuat să tot scoată bani din buzunar și să bea într-una de acolo. Turna shot după shot de shot de Vodka încât după o jumătate de oră s-a făcut moartă. Era atât de beată, încât îi trepida podeaua când se uita în jos.

Stătea la o masă unde prietenii ei au băut și ei. Dar nu în halul în care băuse ea. La un moment dat, toți acești prieteni s-au dus la dans, iar ea a rămas acolo pentru că nu se putea ridica de jos. Era terminată. A tăiat-o de la genunchi. Nu a durat mult, și a luat-o durerea de cap, atât de puternică încât nu mai știa ce e cu ea. Apoi i se făcuse rău, o durea burta și simțea că vomita. S-a ridicat de la masă (punând niște eforturi supraomenești), și amețeli puternice au lovit-o. Era terminată. Nu a mai rezistat în gălăgia din club și s-a dus acasă... singură.

Ieșită afară, voia să se ducă la acei băieți cu care a băut la bar, să sune la un taxi pentru ea. Surpriză, aceia nu mai erau acolo (erau de fapt în spatele clubului). A încercat să coboare cele 8-9 trepte ale clubului, dar de la amețelile pe care le avea a căzut și s-a împrăștiat peste acele trepte. Afară nu mai era nimeni, toată lumea era în club la dans. În momentul impactului, telefonul acesteia i-a sărit din buzunar. Moartă de beată, desigur că nu a simțit. S-a chinuit, a depus efort demn de un zeu, iar în final a reușit să se ridice de pe jos.

„Bun, acum hai în stația de autobuz. De fapt, ce autobuz că nu mai e niciunul că e 3 dimineața. Eh, mă rog, hai pe jos!"

A început să meargă pe jos , uitând de faptul că urmează să intre în cea mai nasoală zonă a orașului. Mergând, mergând, mergând doi tipi i-au ieșit în drum, tăindu-i calea.
-Hey, îmi ești foarte cunoscută. Cum te cheamă? Zise unul apucând-o ușor de antebraț.
- Numle meu ie Stephenie.
-Aaa, da, te știu! Zise cel care o apucase te antebraț. Ce zici, mai stai cu noi 10 minute la o țigară, iar apoi te conducem noi?
- Mmmmbine.

Aceștia au dus-o la o scară de bloc. Au scos 2 țigări și o „penală". Părea penală, dar de fapt avea ceva chiar bun dar mult prea puternic pentru Stephenie. Văzând-o beată terminată, cei doi indivizi au ales să-i dea iarbă ca să nu mai știe ce e cu ea. Știm cu toții cum sunt scările de bloc seara, întunecate complet. Parcă desprinse dintr-un film horror. A fumat ceva și s-a bombat rău de tot.

Indivizii au așteptat să își facă efectul țigara și au început să o violeze în scară. Nu mai putea vorbi, nu mai putea striga după ajutor, nu se mai putea opune. Parcă uita ce se întâmplă, în timp ce se întâmpla. La acea oră nu mai era nimeni pe străzi care să treacă pe acolo, iar toată lumea din bloc dormea. Practic, violul perfect. Viol ca viol, dar a fost foarte bine plănuit.

Acești doi indivizi erau unul mai mic și unul mai blindat. Cel blindat a luat-o de mână și a pus-o cu spatele. Au încerput să meargă cu ea drumul pe care trebuia ea să meargă. Au mers cam 200 de metri și au lăsat-o în niște boscheți de pe lângă strada principală. Cel mai mic, i-a dat cu niște pământ pe față și pe haine. Asta ca să pară că mergea și a căzut fiind beată. După ce au făcut înscenarea, aceștia au plecat. Calmi, nu au grăbit pasul.

Stephenie acolo și-a pierdut conștința. Când s-a trezit era plină de pământ. S-a ridicat de jos, nu și-a dat seama exact unde se afla A vrut să bage mâna în buzunar să îți scoată telefonul și a realizat că l-a pierdut. Acest șoc a mai trezit-o puțin din starea confuză și de mahmureală puternică în care era. Fiind mult prea adormită, nici nu s-a mai putut panica. A început să meargă spre stația de autobuz.

Autobuzul ajunseră imediat, aceasta s-a ridact și s-a așezat în spate lângă geam. Privea pe geam în gol, încercând să își aducă aminte ce s-a întâmplat. Începea să îi apară în minte flashback-uri din club, și și-a amintit cât a băut. Știa că i s-a făcut rău, dar după căzătura de pe scările clubului nu și-a mai reamintit.

„Oare câte stații am de mers... ori 9 ori 11"

Se gândea la cu totul altceva. Apoi și-a amintit ce s-a întâmplat, mai ales cu acei indivizi. Inima a început să îi bată tare, să-i transpire palmele și lacrimile să-i curgă. Simțea nevoia să fie sprijinită de cineva. Gândurile au început să-i zboare, venele să-i pulseze. Tot ce avea în minte era „de ce trebuia eu să mă duc la bal?". A început să se autocritice. Se ura singură, ura totul cât ținea despre ea.

„Și acum ce fac?" „Cum îi zic mamei?" „Viața mea s-a sfârșit!".

Erau multe întrebări care o făceau să fie bulversată. Simțea că are nevoie să pună pauză, sau să de-a timpul înapoi ca să regleze această greșeală. Mulți vrem asta. Dar cei mai puternici dintre noi acceptăm aceste greșeli și trecem mai departe. Stephenie nu putea trece mai departe.

Evident, acest eveniment era unul major în viața ei. Fiind violată, nu prea cred că poți trece peste asta. Vreau să spun că nu e genul de eveniment la care zici „ei, lasă că pot trece cu vederea". Indiferent de ce voia să facă Stephenie, știa că scopul scuză mijloacele. Trebuia să le spună părinților ce s-a întâmplat în acea seară, și nu conta cât era de greu.