Liceul Mu-Herez (Terminată)

Capitolul 17

Caden Flores

Când se trezise din somn, primul gând al lui fusese imaginea lui Ev. Parcă și el începuse acum să se gândească la ea. Voia să se gândească la cu totul altceva, dar nu-și putea scoate din cap imaginea ei, și seara care tocmai a trecut. Ev era acum închisă în mintea lui și nu putea ieși afară.

S-a dus la baie, și și-a făcut un duș. Când s-a întors, după ce s-a șters etc., a venit în camera lui și și-a ridicat telefonul de pe pat. Acesta primise un mesaj de la Ev: „Mersi pentru aseară. Chiar avem nevoie de cineva cu care pot vorbi". După ce a citit acest mesaj, a început și el să se simtă mai bine că a făcut-o și Ev se simte mai bine. Se gândea la ea și își spunea că era o fată foarte terminată sufletește și distrusă psihic. Trecuse prin mult prea multe pentru vârsta ei, încât simțea greutățile vieții ei.

S-au întâlnit și a doua zi. Se uita la ea de parcă el avea totul acum. Până și pe el l-a pișcat puțin dragostea față de Ev. S-au întâlnit pe o bancă, mai retrasă. Vorbeau o grămadă și simțeau că mai au multe de discutat. Ev, nu mai simțea nimic în prezența lui. Simțea că dacă i-a foc casa... aia era. Nu-i mai păsa deloc de nimic cât timp era în preajma lui. Era un drog prea puternic pentru ea.

În aceeași zi, pe aceeași bancă, au avut parte de primul sărut. Pulsul lui Ev îi crescuse radical, dar Caden fiind mai vagabond era obișnuit cu senzația. Sărutul fusese un boost pentru Ev. I-a dat energie și bună dispoziție. Ev a avut relații la viața ei, dar niciodată nu a avut pe cineva pe care să-l placă exact ca pe Caden.

Viața lor era mai frumoasă ca niciodată. Ev cu Caden se simțeau mai ceva ca Romeo și Julieta. Își petreceau nopțile târzii vorbind la telefon. În aceste nopți, Caden a realizat că Ev chiar avea ceva probleme. Viața ei nu înceta s-o lovească și Caden era singura alinare pentru ea. Când vorbea cu el, chiar dacă pățea ceva grav se mai liniștea. Se calma. Nu mai era agitată, nu se mai stresa atât de mult. Era primul băiat a lui Ev pe care-l iubea cu adevărat.

Înainte nu exista persoană care s-o calmeze. Singura persoană care o calma era ea însăși. Se calma singură (neavând pe nimeni, era normal). Acum, el parcă era un drog. Îi aducea un surâs când dădea să plângă. Iar când plângea, o ajuta să-și oprească lacrimile. De fiecare dată, cu șarmul său, reușea să o facă. Era un drog care era medicament în același timp care îi făcea bine.

Cât despre liceu, nimeni nu știa despre relația lor. Caden, era un fel de Brugner, dar nu chiar. Îl cunoșteau mulți, oarecum. Acesta n-a zis o vorbă despre ea la nimeni. Chiar dacă ar fi zis, lui Ev nu-i prea păsa. Era genul de fată care chiar nu-i păsa de părerile altora. Mergea pe principiul „e viața mea, fac ce vreau!".