Liceul Mu-Herez (Terminată)

Capitolul 5

Răsuciți, creiere sucite, amețite. Cam ăștia sunt toți oamenii din liceu. Știu că sună copilăros, dar din liceu trebuie să învețe că oamenii uneori nu sunt deloc ceea ce par. Asta toată lumea știa, dar nimeni nu știe că uneori cei mai mari inamici sunt, de fapt, „prietenii" sau așa zișii „tovarăși". Tot în liceu înveți că nu e deloc bine să ai (ca băiat) încredere într-o fată. Chiar dacă pare diferită, chiar dacă pare unică față de cele pe care le-ai întâlnit până în acele momente. Crede-mă, toate-s la fel oricât de tare ai vrea să îmi spui că nu-i așa. 

Sunt de părere că un om dacă se cacă în mijlocul străzii, are caracter. Consider că un om care înjură pe toată lumea, și face ca sălbaticul are mare caracter. Ceea ce urmează să îți spun e foarte răspândit în liceu. Odată ce un om vorbește pe la spate alt om, are o educație foarte proastă. E o persoană de cea mai joasă speță, care reprezintă partea de jos a societății care oricum e dată dracu de mult. Mereu am fost de acord că unele cuvinte oricât de dure sunt în legătură cu cineva, sunt doar vorbe în vânt. Degeaba deschizi gura să vorbești o persoană, dacă nu i-o spui chiar ei în față. Exact ce gândeai despre ea, exact aceleași cuvinte. 

Să îți intre bine în țeastă (valabil în viață), dacă vezi ceva greșit, NU comenta, ci rezolvă singur. Nu cumva să fi genul de om care observă, comentează, dar alege să nu facă nimic. Astfel, rămân doar vorbele care și alea-s în vânt. Deci degeaba. Nimeni nu ți-a cerut părerea ca să poți să comentezi. 

Încrederea este un subiect foarte complex, care este foarte subiectiv de la om la om. Eu, cel puțin, am renunțat la avea încredere în oameni, absolut de tot. N-am să-mi schimb părerea până când oamenii vor avea empatie, și nu vor mai fi atât de slabi cum sunt toți acum. Asta n-o să se întâmple prea curând, având în vedere că unii aleg să tragă la fund după ei alte 3 persoane ca ei să iasă la iveală. Acesta este un semn care îți spune nivelul de imbecilitate a societății în care trăim. Am o ură interioară excesivă pe toată lumea, pentru că toată lumea merge pe anumite principii moderne cretine care mă fac să mă sinucid în fiecare zi. 

Liceul este un loc de unde înveți toate aceste lucruri atât de bine încât că ți le-ai tatuat pe mână. Ți le spun eu direct, ca să nu pățești ceea ce am pățit și eu ca să aflu aceste lucruri. Apropo, când cunoști pe cineva în liceu, ține adânc în minte prima impresie despre acea persoană. Mereu. Pe parcurs o să îți dai seama că nu chiar așa. Mai ales dacă prima impresie nu e una bună. Pe parcurs îți dai seama că persoana respectivă e de nota 10, apoi se întâmplă ceva din care îți dai seama că de fapt prima impresie era corectă. Cunoști o persoană înainte să deschidă gura, crede-mă.

Să spunem că ești o fată și te împrietenești cu o altă fată de pe la liceu. Deveniți prietene foarte bune. Timpul trece, și începeți să vă share your opinions about everybody, totul merge perfect. Acum, mai știi momentele alea când ea vorbea despre altcineva? Imaginează-ți că fix așa va vorbi despre tine cu altcineva. Nasol, nu? Te pot sfătui să termini relația de prietenie cu oricine care vorbește cu tine despre altcineva. La un moment dat 100% va vorbi despre tine, plus vă va împărtăși toate secretele tale. Bun venit în lumea de azi.

Înainte să ai încredere în cineva, trebuie să ai încredere mai întâi în tine. Nu vreau să bat apropouri, dar se pare că multă lume are de lucru la asta, inclusiv tu. De asta, cel mai bun sfat pe care ți-l pot da, este să nu ai încredere în nimeni. Să nu spui nimănui cine ești, ce faci, cu ce te ocupi. Cea mai tare chestie este atunci când lumea nu știe nimic despre tine. În acest mod vei avea parte de o viață liniștită, frumoasă în care poți face ce vrei tu fără să îți pese de opinia neîntemeiată a altora.

Lucrurile astea le-a învățat Ev în timpul liceului. Când era boboacă era foarte cunoscută și neliniștită, iar cu timpul și-a pus viața la punct, la fel și gândurile. Problema oamenilor, acum, este că le pasă prea tare de părerile despre imaginea lor. Acest lucru îi blochează și nu le dă voie să facă ce vor ei. Ev, crede despre acești oameni că nu au viată proprie, și are dreptate. Adică „dacă nu faci ce vrei tu, de ce mai zici că e viața ta", nu?

De exemplu, Darwin n-ar putea niciodată complimenta o fată, sau să facă ceva în interesul altuia pentru că lumea ar crede despre el că e un fraier. Practic, îi este impus (moral) să facă rău la toată lumea, pentru că ăsta e rolul lui, și dacă nu respectă scenariul e înlocuit imediat de altcineva care va face rău la toată lumea doar din plăcere. E un cerc vicios destul de urât, din care nu mai poți ieși pentru că dacă ieși îți vei pierde imaginea, lucru cel mai important și de preț lucru la liceu.