Liceul Mu-Herez (Terminată)

Capitolul 18

Viața dintre Caden și Ev era una de film acum. Totul mergea foarte bine între ei doi. Se iubeau mult, cel puțin Ev era înnebunită după el. Dacă nu-l vedea o zi era depresivă, lipsită de energie și chef, fără niciun stimul social. Dar dacă-l vedea, imediat prindea zâmbet, energie, poftă de viață, fluturi în stomac. Acesta nu trebuia să spună nimic, și Ev începea să simtă toate aceste lucruri.

Caden ținea la Ev, dar nici în halul în care ea ținea la el. Chiar dacă nu prea ținea la ea și era un pic apatic față de ea, încerca să o învețe cât mai multe. Era placid, dar nici nu aspira să o vadă terminată și devastată cum era când s-au cunoscut. Frecvent își punea întrebarea cum să se despartă de ea. Dorea să se despartă de ea, dar nu voia să îi strice starea ei de spirit. Râvnea într-una să o vadă fericită. Să fie fericită pe cont propriu, dar beatitudinea ei să nu depindă de cineva. Pentru că „cineva" te poate trăda, turna, vorbi, răzbuna, în orice moment.

Ev era sigură că era o zi obișnuită. Afară strălucea soarele, era cald dar nu îndeajuns de cald încât să transpiri. Era o temperatură magistrală. Totul părea să fie la fel ca în orice altă zi, numai că totul și toți erau o idee mai liniștiți ca în celelalte zile. Poate că de la temperatura și soarele ăsta.

Începuse ora, fiind cald în clasă, profesoara lui Ev decise să lase geamul și ușa deschisă. Era o oră plictisitoare de istorie. Ora de istorie însemna o oră în care puteai să povestești colegului de bancă ce s-a mai întâmplat în ultimul timp.

-Mamă, toată lumea e atât de liniștită azi... zise Ev colegei sale de bancă, Sabrina.
- Da băi, să ști.... am observat din prima când am intrat în clasa.
-Și ce-ai făcut în weekend-ul ăsta?
-Am mers și eu mai la un film, mai la o sămânță...

Când Sabrina zise „sământă" Ev îl văzuse pe Josh pe hol, fiindcă ușa clasei era deschisă. Aceasta s-a întrebat „lu ăsta i-a dat drumul mai devreme se pare". S-a uitat la ceas, și mai era un minute până când se suna. În momentul soneriei, toată lumea iese năvală din clase și se duce pe hol ieșind afară la aer. Când se suna, Josh a scos din ghiozdan un Uzi. Aceasta când văzuse arma, i-a stat inima pe loc.

Toată lumea a ieșit pe holuri, iar Josh a ridicat mâna în care ținea arma. A apăsat pe trăgaci, și s-a format un măcel doar cu o simplă apăsare de trăgaci. O grămadă de gloanțe ieșeau din arma sa, și intrau în corpurile copiilor de pe hol. Panica se instalase într-o fracțiune de secundă. Profesoara lui Ev se băgase direct sub catedră, toată lumea stătea împrăștiată prin clasă. Elevii de pe holuri au început să fugă scoțând urlete de disperare. Toată lumea se înghesuia să fugă. Unii cădeau pe jos fiind împușcați, și toți ceilalți îi călcau în picioare încercând să scape cu viață.

Pentru un moment, zgomotul gloanțelor se oprise. Josh s-a oprit ca să încarce arma. În aceste câteva secunde, Caden ieșise din clasă și a dat 100 metri garduri până în clasă la Ev. Odată ajuns acolo, jumate din clasă era fugită pe holuri. Restul erau împuscați. Caden nu o putea găsi pe Ev și deja îi bătea inima mai tare. Undeva prin spatele clasei, într-un colț era o bancă răsturnată. Acesta a apucat-o cu o mână și a mutat-o un metru mai încolo.

Sub ea, Evelyn stătea ascunsă. Era terifiată de ce se întâmplat. Văzuse în ochii ei cum gloanțele au intrat în Sabrina și au măcelărit-o când a încercat să fugă pe holuri să scape cu viață. Ev era singură acolo, pe mâini și pe picioare avea numai sângele colegilor ei, și avea urme cum a fost călcată în picioare.

-Ești bine?

Ea nu a mai putut răspunde și l-a luat direct în brațe. Acum, erau doi îndrăgostiți ce se îmbrățișau în mijlocul haosului. Erau înconjurați de frică, panică, haos, înghesuială, adrenalină, dar Ev simțise că putea pune pauză timpului. În brațele lui se simțea în siguranță până și în mijlocul gloanțelor.
- Acum da, sunt bine! Zise Ev tremurându-i vocea în timp ce-l ținea strâns în brațe.