Liceul Mu-Herez (Terminată)

Capitolul 24

La ora 5:35, tatăl ei venise acasă. Rupt de somn. Când intrase în casă și a văzut-o pe Evelyn zăcând pe jos, nu s-a grăbit spre ea. Credea că doar a adormit pe jos în acea seară. A venit lângă ea și a început s-o bruscheze să se treazească, dar nimic. Nu a mai avut răbdare, rupt de oboseală, și i-a dat o palmă. Nimic. Atunci a început să se panicheze. A început să strige: „Evelyn!!". Nimic. A scos rapid telefonul, și a sunat la ambulanță.

Echipajele erau pe drum. Tatăl acesteia, s-a ridicat de pe jos și s-a repezit la bucătărie. Acolo a luat un pahar și l-a umplut cu apă, s-a dus lângă ea și i-a turnat toată apa pe față. Nu s-a trezit. Panica se instalase în mintea tatălui ei, dar nu mai știa ce să facă. A rămas lângă ea făcându-i să-i „facă masaj cardiac", dar nimic. Acesta avea câteva clase, nu avea de unde să știe cum se face. L-a făcut puțin cam pe lângă, și indiferent de ce ar fi făcut, nu mai avea ce să facă pentru Evelyn.
-Evelyn revino-ți! Evelyn!!! Trezește-te!

Cineva i-a bătut în ușă cu putere. Mai aveau puțin și spărgeau ușa. Acesta s-a ridicat și s-a repezit la ușa. Când a deschis-o, erau cei de la ambulanță. Au intrat în clasă, și au început să-i facă masaj cardiac. Evelyn începuse să facă spume la gură și să aibă convulsii. Aceștia și-au dat seama că nu-i a bună, și au urcat-o pe targă. Au urcat-o în ambulanță și au fugit la spital.

Pe drum spre spital, paramedicii au legat-o la o perfuzie care s-o mai mențină în viață, în timp ce-i făceau resuscitare. Clipele se scurgeau rapid pentru Evelyn. Dacă nu acționeau corect și rapid, aceasta nu mai avea nicio șansă și mierlea.

Ajunși la spital, mai mulți doctori s-au adunat într-o cameră de operație. Asistentele și-au făcut simțită prezența. Au închis ușile, au aprins luminile și au adus toate aparatele necesare. Au conectat-o la toate aparatele necesera. Avea pulsul foarte scăzut, așa că aveau nevoie să îi monitorizeze inima. Nu mai avea putere să pulseze sângele, așa că au conectat-o la un aparat care să-i pulseze sângele artificial.

Un doctor s-a ocupat de inima ei, altul s-a ocupat să-i scoată acele pastile din ea. O asistentă s-a ocupat să-i scoată o mare parte din sânge, și să-i pună altul. Tot sângele ei era scufundat în acele substanțe din pastile. Practic, avea loc două operații în același timp pe corpul ei. Era în stare critică. Cu cât treceau minutele, cu atât mai multe asistente și doctori nu-i mai oferea nicio șansă. Era deja moartă.

Chiar era. Dar în moarte clinică. Toată lumea se panicase.

Într-un final, au reușit să îi scoată pastilele din ea, dar problema era inima. Dacă reușea să-și revină era bine, dacă nu.. nu. Totul depindea de organismul ei, dacă reușește. Avea nevoie de 8 luni la dispoziție ca să își revină. Corpul era stabil, dar nu prea avea nicio șansă. Era mult prea avariat ca să fie la fel, sau cel puțin să fie în viață.

În prima săptămână de spitalizare, corpul ei a cedat de 16 ori. Doctorii de fiecare dată au venit și au resuscitat-o. Dar o dată, toți credeau că va muri. Asistentele venise cu apartul cu eletroșocuri și i-au oferiti șocuri de 100W și nu își revenea. Au încercat 150W, nimic. 200 și nimic. 300 și nimic. Atunci gata, era momentul în care Evelyn nu mai își revenea. Când au ajuns la 500W (cea mai mare putere), și-a revenit.

Doctorii, după acest eveniment, au luat decizia să nu o mai resusciteze dacă iar îi pică inima. Au făcut un contract, și l-a semnat tatăl ei. Normal, acest contract trebuie semnat de tatăl și de mama ei, dar mama ei fiind decedată, semnătura tatălui ei era finală. Acesta a acceptat și oferise semnătura pe acel contract.

După ce semnătura a apărut pe acea foaie, la prima nevoie a lui Evelyn de a fi resuscitată, nimeni nu mai trebuia să îi ofere niciun ajutor. Chiar dacă a semnat acel contract, tatăl ei ar fi dat orice să mai fie în viața, dar și-a dat seama că nu mai are nicio speranță. Degeaba și-a oferit acolo semnătura. Evelyn nu mai avuse nicio cedare a inimii.

A început să își revină ușor, ușor. Uneori, chiar dacă te lași pradă Diavolului, Dumnezeu vine să te ajute. N-are cum să te lase de izbeliște. A avut o săptămână în care și-a recuperat 65% din daunele suferite de la acele pastile. Toți medicii au rămas șocați de ce recuperare a avut parte ea. Până în acel moment, rata speranței de supraviețuire a lui Evelyn se ducea încontinuu în jos. Iar brusc, a sărit cotele având cea mai ridicată rată.

-Se pare că Evelyn, chiar o să se reabiliteze pe picioarele ei în curând! Zise un doctor.

Chiar avea dreptate. După încă 3 săptămâni de studii, analize, evaluări asupra corpului ei, aceștia i-au oferit externarea. Cel mai horror lucru este în momentul când a deschis pentru prima dată ochii. Era singură în salon, iar pe noptiera din dreapta patului ei, era un clipboard. Aceasta, fiind curioasă, l-a luat și a vrut să vadă ce scrie pe el. Prima pagină era scris „Certificat de Deces", iar pe el scria numele ei. Când a văzut, avuse un șoc, mai ales pentru că ea își pierduse memoria. Uitând ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat să ajungă acolo, care au fost factorii care au condus-o la depresie, și nici măcar nu știa că a avut depresie.

Odată externată, tatăl ei nefiind alături de ea în nicio zi, presa aflase de cazul ei. Iar o familie foarte stabilă, să nu zic bogată dintr-un oraș foarte îndepărtat a decis să o înfieze. Statul a lăsat-o pentru că au considerat că venitul tatălui ei, era sub limita legală, plus că fusese acuzat de neglijarea copiilor și contrabandă cu țigări.

„Oare să mă duc în acea familie? Par oameni de treabă, dar e un oraș atât de departe!". Moment în care, Evelyn, și-a adus aminte că în respectivul oraș o cunoștea pe Sarah. O veche prietenă de a ei, care s-a mutat în acel oraș și au menținut legătura. Când și-a adus aminte acest lucru, aceasta a acceptat să fie înfiată. Un șofer a fost angajat de respectiva familie Berry (Shawn și Zoe). Ei, erau bogați, dar pentru respectivul oraș erau oamenii de rând.

Când ajunse la casa lor, Ev avuse înainte poze cu ei, cu casa lor, cu interiorul etc, dar nu părea ceva foarte wow, când ajunse inima lui Ev i-a stat pe loc. O casă absolut gigantică, cât jumătate din tot liceul la care învăța ea în fostul oraș, cu o grădina mai mare decât întreaga curte a liceului.

Casa era foarte incomodă pentru Ev. Era una atât de mare încât puteai să te duci la baie cu mașina. Camerele erau gigantice, mobilă care îți dădea un sentiment de modern, peste tot laptopuri de ultimă generație foarte scumpe etc. Era un vis pentru ea. 

N-a