Liceul Mu-Herez (Terminată)

Capitolul 13

Zilele de liceu pot fi bune și frumoase, sau grele și negre. Elevi ca Ev, adică genul care știe tot ce-i nou, ar trebui să se țină tare (psihic). Uneori, unii au viața mult mai grea decât par că o au. Majoritatea tind să le arate tuturor că au viața perfectă, să pară că ei sunt idealul. Pe Instagram vezi numai zâmbete, râsete și bucurii, iar în viața reală sunt niște depresivi dependenți de anxiar și Lorazepam. 

Darwin era genul care avea anumite vicii doar de dragul ochilor lumii. S-a apucat de droguri doar de ochii oamenilor, ca să poată să iasă în evidență sau să pară cât de cât interesant. În timp ce alții au umor și fac lumea să râdă și să se simtă bine, care râdeau dar aveau și o latură unde putea să înțeleagă fiecare problemă a tuturor, el alegea să se drogheze ca să atragă atenție asupra lui. Chiar dacă nu se droga cu MD, 2-CB sau alte gunoaie puternice. 

El și Brugner voiau să fumeze puțină iarbă și să tragă niște amfetamină. Niciunul dintre ei n-aveau niciun ban, au sunat pe toată lumea să se împrumute de niște bani, și nimeni nu avea în ziua respectivă. Stăteau pe o scară de bloc fumând țigară după țigară pentru că aveau o poftă de fumat de nestăpânit. 

La un moment dat, prin fața lor a trecut un bărbat de vreo 36 de ani abia ieșit din cârciumă care era cu un prieten mai treaz. S-au uitat unul la altul, gândindu-se la același lucru. 
-Vrei să tragem, nu? zise Brugner dându-i lui Darwin idei. 

S-au ridicat de pe acea scară și au tulit-o, ca pe cocaină, cu maximă adrenalină în vene, spre acei doi indivizi. Era destul de seara, cam 8:45PM, și nu prea mai era multă lume pe străzi. Se apropiau de ei doi alert, și la un moment dat au ajuns pe o cărare îngustă. 

Darwin îi puse mâna pe umăr. Acel bețiv mergea cu un iPhone 8 în mână.
-Stai așa că mi-am uitat ceva la tine! îi zise Darwin acelui bețiv pe care a pus mâna. 

Când individul s-a întors, Brugner i-a ușchit telefonul din mână, iar Darwin i-a dat un upercut cu toată forța direct în barbă. A căzut pe jos, s-a împrăștiat cu totul. Iar celălalt tip mai treaz, a fost atacat de către Brugner. I-a dat un picior în cap, dându-i o amețeală totală, iar Darwin îi dase un neveu cu toată forța. 

Au luat autobuzul, pentru că stația era foarte aproape de ei, și după ce au mers câteva stații li s-a fost pierdută urma de tot. În drum spre amanet, într-un tronson era un om al străzii, iar ei doi și-au scos genile de pe ei, și le-au oferit acelui om. Nu pentru că sunt ei niște oameni sufletiști, ci pentru ca în cazul în care poliția e pe urmele lor, să fie îmbrăcați diferit, ca să nu se potrivească hainele să nu poată să fie găsiți. 

Lângă amanet era o cârciumă. De acolo ieșea o duhoare de vin incredibilă. Darwin a intrat acolo, l-a luat pe unul la întâmplare și i-a zis că dacă își pune semnătura la amanet pentru acel telefon, îi cumpăra 10 litri de vin. Normal că a acceptat, omul nu era prost. 

După ce au predat telefonul la amanet, Darwin i-a dat doar de câteva halbe de bere și baftă. Nu s-au ținut de cuvânt pentru că aveau altceva de făcut cu banii. 

Ambii au scos telefoanele, și au început să sune la toți dealerii. Aveau nevoie mare. Gâtul le ardea după iarbă, și aveau gesturi agitate din mâini din cauza lipsei de amfetamină. Mereu făceau această combinație între verde și amf pentru că le-o dădea foarte bine. 

Ajunseră la o stradă principală, unde mașinile mergeau cu mare viteză. Asfaltul era prea bun, și nu se rupeau suspensiile mașinilor, deci șoferii normal că accelerau. La 20 de metri de ei, o mașină lovise o fată. Lumea a început să alerge spre accident, iar prima persoană care ajunseră parcă o cunoștea pe victimă. Și era Ev cea care a ajuns prima. 
- Uite-o pe aia de la noi de la liceu! zise Brugner.
-Da, las-o. Hai că tre să ne întâlnim cu băiatul! îi răspunse Darwin. 

Au traversat strada, și nu s-au mai interesat cum și în ce fel. Au tras o privire la accident, apoi au plecat. Nu-i interesa absolut deloc în acele momente.