Tammy și Melione nu se cunosc, deși sunt angajați la aceeași companie aeriană cu un program aproximativ asemănător. Asta până când cursa V756 Londra-Havana îi aduce împreună. El, pilotul, și ea, însoțitoarea de zbor, își oferă timpul unul altuia pe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ultima zi într-un loc este cea mai importantă indiferent de țara, orașul pe care îl vizitezi. E o chestie pe care ți-o setezi de la prima oră a dimineții, pe care o modelezi pe timpul zilei respective, iar seara aplici tot ceea ce ți-ai propus. Ai tendința de a lua tot ce îți oferă acea seară, să pleci cu o amintire pe care nu o vei uita prea curând. Încerci să vezi lucrurile pe care nu le-ai putut vedea până atunci sau pe care le-ai lăsat special pentru acest moment. Aceasta sunt eu.
Indiferent de orașul în care mă aflu, ultima zi este cea mai importantă pentru că încerc să iau o parte vie din locul respectiv înapoi cu mine în Londra. Să îmi aduc aminte de aceea ultimă seară până la următoarea destinație pe care o voi avea. Un lucru minunat la a fi însoțitoarea de bord este faptul că explorezi lumea, că vezi mereu ceva nou și probabil mergi în destinații pe care nu ți le-ai fi permis vreodată. Cel puțin eu, nu mi-aș fi permis prea curând să vizitez Cuba.
Închid de două ori ochi și apoi o las pe Ashley să intre în camera mea. A ales să ne pregătim aici pentru ieșirea noastră.
— Prima bulină de pe lista noastră este cina cu echipajul. A doua este ieșirea cu băieții și probabil cea mai importantă, începe să vorbească imediat ce ușa se închide în urma ei.
— Să ne pregătim atunci, o încurajez.
— Între timp, povestește-mi despre căpitanul Tammy Smith, ochii ei se micșorează, iar buzele îi formează un botic amuzant. Mai bine pun eu întrebări. Cum e? Știi, nu-l cunosc atât, atât de bine.
— Mmm, mă gândesc pentru că nu știu ce ar trebui să răspund. Este bun, diferit de acel Tammy Smith pe care îl vezi prin aeroport, mai profund. Nu știu ce să cred, știi? E atât de bine când știu că e lângă mine, dar sunt atât de speriată pentru că nu știu ce se întâmplă între noi, nu știu cum să mă uit, mă descarc, luând toată greutatea de pe umerii mei.
— Oamenii au câte o față pentru fiecare om pe care îl întâlnesc. Așa este și el, te lasă să cunoști o altă față a lui. Nu e diferit față de aeroport, ci acolo e profesional, la fel cum ești și tu, cum sunt și eu, Ash vorbește în timp ce își aplică rujul pe buze. Știi, așa a început și povestea mea cu Pete, iar acum ne pregătim de nuntă.
— Nu mă pune în aceeași oală, domnișoară Williams. Eu nu mă voi căsători, ridic un deget spre ea. Ce crezi că se va întâmpla după ce ajungem în Londra?
— Nu știu, voi ar trebui să știți. Ce ai vrea? Nu! Simți ceva pentru el? Adică e imposibil să nu simți, dar e ceva mai mult?
— Nu știu. Îmi place de el, însă nu știu în ce măsură și mă sperie întoarcerea acasă.
— Ai o seară la dispoziție să afli, să vorbiți despre asta. Acum, pune ceva pe tine. Băieții ne așteaptă la parter.
Mă ridic de pe scaun și merg spre dulapul de unde scot rochia roșie, vaporoasă. Machiajul meu este simplu: ruj roșu și mascara. Ashley poartă o fustă de blugi și un maiou alb și e gata de plecare. Rămân în urma ei, închizând ușa și mulțumind că o am ca prietenă. Fiecare conversație cu ea mă liniștește și îmi limpezește gândurile atunci când nu mai pot ieși din ele.
