Tammy și Melione nu se cunosc, deși sunt angajați la aceeași companie aeriană cu un program aproximativ asemănător. Asta până când cursa V756 Londra-Havana îi aduce împreună. El, pilotul, și ea, însoțitoarea de zbor, își oferă timpul unul altuia pe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Trei ore mai târziu, mă aflu la piscina încălzită a complexului unde Tammy locuiește, singură. Dacă am fi avut vreun plan bine organizat pentru această zi, s-ar fi dus pe apa sâmbetei pentru că imediat ce am intrat în apartamentul lui, toată atenția a fost îndreptată spre Marvin. Poate sunt egoistă când spun că mi-ar fi plăcut ca Marvin să nu știe unde stă Tammy, iar noi am fi putut petrece ziua în continuare amândoi. Poate nici nu ar trebui să gândesc asta. Însă oricum ar fi, aș fi vrut ca Tammy să fie cu mine.
Tammy acum probabil îi arată noua cameră lui Marvin, deoarece Marv va locui aici pentru o perioadă nedeterminată, până se va pune pe picioare. Tammy a venit cu ideea și, indiferent că era beat, Marvin a protestat îndelungat. Protestele au dispărut când Tammy l-a urcat în mașină și au mers să își aduce puținele lucruri din fosta lui locuință. Mă bucură să îi văd atât de apropiați, dar simt că Tammy face asta pentru mine, că se simte obligat să facă asta. Poate nu este așa sau poate își dorește să ajute, însă Marvin nu vrea ajutor, cel puțin nu din partea mea. Tind să cred că dacă îi ofeream eu să se mute la mine, ar fi refuzat instant şi ar fi plecat imediat din faţa mea. Nu asta mă deranjează, ci faptul că în acest moment îmi doresc să stau cu Tammy. Și este copilăresc din partea mea.
— Nu a fost o zi prea reușită, aud din spatele meu vocea lui Tammy, ca mai apoi să îi simt palmele pe umerii mei.
Se așază în spatele meu, picioarele lui trecând pe o parte și pe alta a mea, iar brațele lui se așază pe mijlocul meu, făcându-mă să mă rezem de pieptul lui. Observ că s-a schimbat, iar în locul costumului poartă un tricou și o pereche de pantaloni de trening, negri. Acum, o parte din nemulțumirea mea nefondată dispare, lăsând în urmă regretul că am putut fi atât de rea.
— Nu, nu a fost, aleg să spun.
— Cum aș putea să mă revanșez? întreabă, simțindu-i înainte respirația fierbinte și apoi buzele pe gâtul meu.
Într-o fracțiune de secundă, în fața ochilor mei apar imagini de ultima dată când am fost aici și mă cutremur. Aș vrea să se întâmple din nou și din nou, însă nu cred că aș fi atât de curajoasă încât să terminăm totul aici. Nu am avut nenumărate zile să le petrecem împreună totuși, însă, dacă ar trebui să fiu sinceră, mi-aș dori ca totul să se repete și să continue.
— Mhm, știu la ce te gândești, șoptește, prinzând între dinți pielea sensibilă a gâtului.
Că am fost prinsă gândindu-mă la asta, mă face să iau foc și pot pune pariu că toată fața mea este roșie. Însă asta nu oprește palma lui Tammy care coboară și urcă pe piciorul meu. Și poate nici nu vreau să se oprească, poate chiar vreau să nu se oprească vreodată.
— Sper că nu te simți obligat să îl ajuți pe Marvin, spun din senin. Buzele și palma lui se opresc și pentru câteva secunde totul se oprește în jurul meu.
— Sunt rănit că te gândești la fostul tău acum, însă privind situația înțeleg, spune. Nu mă simt obligat, vreau să îl ajut cum pot, cum n-am putut să o fac cu Ian, continuă.
— Cât va sta la tine? întreb.
— Oricât va fi nevoie. Acum, te rog să nu vorbim despre Marvin. Unde zbori mâine? schimbă subiectul.
— Singapore și am escală o zi, apoi liber trei zile, răspund după ce îmi amintesc programul. Tu?
— Tokyo cu o escală de două zile, apoi trei zile libere. Adică vom avea la dispoziție două zile să stăm împreună, concluzionează.
— Da, răspund. Este mai greu decât mi-am imaginat, spun fără să gândesc.
— Știu. M-am gândit foarte mult la asta și ar fi mult mai ușor dacă am opera pe același rute, la fel cum fac Pete și Ashley, vocea lui este serioasă și știu că totul este serios. Aș putea vorbi și de cursa viitoare ai putea zbura cu noi și ar fi mai ușor. Am avea mai mult timp, am zbura împreună.
— Sună bine, însă dacă asta nu ține? întreb făcând semn între noi. Cum ai spus și tu, nu știm ce ne rezervă viitorul, iar dacă facem asta, nu putem să ne mutăm de colo până colo, spun.
— Vom fi suficient de maturi să ne putem purta frumos în mediul profesional, în afara aeroportului nu trebuie să ne salutăm dacă lucrurile merg prost. Dar dacă merg, mă vei însoți peste tot, glumește, strângând-mă în brațe.
— Bine. Atunci de abia aștept să zbor împreună cu cea mai bună prietenă a mea, chicotesc.
— Doar cu ea?
— Și cu un anumit bărbat, totuși, spun și îmi așez palmele peste brațele lui.
— Mhm, mormăie. Ai făcut sex în avion vreodată? rostește și uit să respir când îi aud întrebarea. Nu trebuie să îmi răspunzi dacă nu vrei și nici nu vreau să te superi, doar întreb.
Nici nu m-am gândit vreodată să fac asta. Am mai auzit povești despre piloți și stewardese, însă niciodată nu am vrut să fac asta sau să mă implic în vreun subiect cu acest punct de pornire. Nu e greu să răspund, doar că întrebarea lui m-a luat prin surprindere. Și dacă mă gândesc la asta; oare el a făcut sex în avion?
— Nu, rostesc.
— Nu mă așteptam să spui că ai făcut, spune sincer. Nu că nu ai fi în stare să faci asta, însă nu cred că ai face asta știind că zeci de oameni se află lângă tine, explică înainte de a spune eu ceva.
— Da, cred că ai dreptate. Tu? întreb.
Nu mă sperie răspunsul pe care l-ar da, pentru că mă aștept să fi făcut asta, deși niciodată nu am auzit vreo poveste sau vreun zvon în acest sens.
— Da, dar asta la început. De atunci niciodată. Cred că a fost mai mult un impuls pentru că toată lumea spunea că e tare, povestește.
— A fost tare? întreb.
— Atunci, da. Acum, nu mai cred asta. Tipa aceea m-a urmărit următoarele săptămâni în continuu, chicotește când își aduce aminte.
Mă așteptam să mă simt inconfortabil purtând această conversație, însă nici pe departe. A fost în trecutul lui și nu poate fi șters și îmi place să aflu chestii despre el. Eu sunt acum aici, nu ea.
— Cine este tipa? Mai lucrează în companie?
— Ești foarte curioasă, conchide.
— Trebuie să știu acum că ai început să îmi povestești.
— Mai lucrează, dar nu mai am nicio treabă cu ea. O cheamă Sibyl, poate ai văzut-o, spune.
— Am zburat de câteva ori cu ea. E frumoasă, spun, amintindu-mi chipul ei.
— Tu este mai frumoasă decât ea și tu ești cea care se află cu mine acum. Nici să nu începi cu acele gânduri, mă avertizează.
— Nici nu aveam de gând, îl informez.
— Foarte bine, degetele lui îmi prind fața și îmi întorc capul spre el. Buzele lui planează deasupra alor mele, încheind orice conversație care ar mai putea continua pe acest subiect.
________
îmi pare rău pentru distanța între capitole, încerc, chiar o fac, să scriu mai repede, dar parcă toată imaginația mea fuge.
