Tammy și Melione nu se cunosc, deși sunt angajați la aceeași companie aeriană cu un program aproximativ asemănător. Asta până când cursa V756 Londra-Havana îi aduce împreună. El, pilotul, și ea, însoțitoarea de zbor, își oferă timpul unul altuia pe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ziua mea începe mai bine cu apelul pe care îl primesc și mă informează că zborul de astăzi este anulat din cauza vremii. Punând asta pe masă, îmi dau seama că am trei zile libere la dispoziție. Mă întind din nou în pat și imediat sunt trasă în brațele lui Tammy, care nu este deloc o persoană matinală. Când mi-a auzit telefonul sunând a înjurat punându-și perna peste față. Chicotesc, întrebându-mă cum face față atunci când are curse și de dimineață.
— Cine era? mormăie și de-abia înțeleg ce spune.
— Cursa mea de astăzi a fost anulată, deci am toată ziua liberă, îi spun.
Își ridică capul de pe pernă și mă privește cu ochii lui negri somnoroși.
— Eu am două zile libere. E tare, nu ne mai ridicăm de aici, mă informează, strângându-și brațul în jurul meu.
Îmi aduc aminte reținerea pe care am avut aseară. Nu am știut dacă să dorm cu el sau în camera oaspeților. A insistat că e prostesc să dorm acolo și el nu are nicio problemă cu împărțirea patului. Nu este prima dată când dorm cu cineva, de asemenea, și nici nu e mare lucru, dar până în momentul în care am decis că ar trebui să ne punem la somn, nu m-am gândit la acest amănunt. După Marvin, Tammy este al doilea om cu care împart o cameră și asta mă face doar să mă simt ciudat.
— Nu putem face asta, îi răspund după câteva secunde. Trebuie să ajung acasă, adaug.
— Știu, aprobă. Doar hai să mai stăm puțin, mâncăm și apoi mergem la tine, propune, iar eu doar aprob printr-o mișcare a capului.
Mai petrecem o oră în pat. El adoarme imediat, iar eu rămân trează și îl privesc. Îi analizez fiecare trăsătură, fiecare lucru mic pe care îl pot observa. Genele lui lungi se mișcă câteodată, buzele rozalii îi sunt întredeschise pentru a lăsa aerul cald să îi părăsească gura. Câteva fire din barbă sunt crescute, făcându-l să arate mai matur decât este. Pielea lui măslinie este perfectă și aș vrea să o ating, însă asta ar face doar să îl trezească și să creadă sunt o ciudată. Mă holbez la el oricum, nu aș vrea să știe și el totuși.
Se foiește și ajunge să mă ia din nou în brațe, aducându-mă lângă pieptul lui. Toată noaptea, brațele lui nu m-au părăsit, de parcă i-ar fi fost frică de ce s-ar întâmpla dacă nu m-ar ține lângă el. E ciudat, Tammy este mai rezervat și mai rece în fiecare moment în care îl vezi prin aeroport, prin cabina piloților, fiind concentrat doar pe el și pe cei cu care vorbește. În realitate, totuși, Tammy este o persoană caldă, care se gândește și la celălalt. Nu neg faptul că mai are problemele lui. Știu că nu prea vorbește de părinții lui sau de regula lui cu viitorul, însă aceste mici lucruri îl fac diferit și unic.
Nu cred că m-aș fi aflat aici dacă îl întâlneam oriunde altundeva, în alte circumstanțe. Știu doar că la prima vedere nu pare a fi cine este. Nu știu dacă o face intenționat sau pur și simplu așa este el.
