Tammy și Melione nu se cunosc, deși sunt angajați la aceeași companie aeriană cu un program aproximativ asemănător. Asta până când cursa V756 Londra-Havana îi aduce împreună. El, pilotul, și ea, însoțitoarea de zbor, își oferă timpul unul altuia pe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Două zile mai târziu, o las pe Mel în fața aeroportului pentru zborul ei de astăzi. Londra-Sofia-București-Londra e o cursă ușoară, dar destul de lungă. O urmăresc dispărând printre oamenii din aeroport și pornesc motorul mașinii, plecând. Următorul meu zbor este tocmai în seara asta, iar până atunci pot pierde timpul aiurea.
Apuc telefonul și îl sun pe Pete, bunul meu prieten. Răspunde imediat, având o voce răgușită.
— Cărui fapt i se datorează acest apel matinal? spune ironic.
Mă uit la ceas și văd ora 6:30. Într-adevăr, este devreme, însă pentru mine nu e atât de devreme. Zborul lui Mel este la 8:00, iar ea s-a trezit cu două ore înainte de a pleca pentru a fi sigură că are totul în ordine. Nu era nevoie pentru o trezire atât de matinală pentru că o oră a stat degeaba. Am profitat de acest timp și pentru a treia oară în noaptea asta ne-am pierdut printre așternuturi. Jur că nu mă mai satur de ea, dar nici nu îmi doresc.
— Am adus-o pe Mel la aeroport și mă gândeam la tine, spun după o pauză.
— E ciudat să te gândești la mine după ce ți-ai lăsat iubita la aeroport, râde și chicotesc și eu.
— Stai liniștit, nimic necurat. Ce faci azi? întreb în timp ce mă concentrez să schimb viteza.
— Avem cursă spre Singapore în seara asta, deci nimic special. De ce?
— Doar voiam să știu. Ashley ce face?
— Doarme. Ești bine, frate? Ce sunt cu toate întrebările astea? vocea lui devine serioasă, iar pe fundal aud foșnete și uși deschise.
— Sunt bine. De fapt, nu sunt. Vreau să vorbesc cu cei din conducere pentru a o muta pe Mel pe zborurile noastre, însă nu știu dacă chiar ar trebui să fac, mă descarc și răsuflu ușurat de parcă abia acum am învățat cum să o fac.
— Vrei, dar nu știi dacă este bine? repetă și parcă îl văd cum își dă ochii peste cap. Nu există asta, ori vrei, ori nu vrei. E simplu, mă informează.
— Și dacă nu merge între noi. Nu pot să schimb repartizarea mereu din motive personale. Dacă nu vom mai fi împreună, dar vom continua să zburăm împreună. Ar fi ciudat, continui.
— Astea sunt problemele tale de dimineață? întreabă. Totuși, gândește-te, vorbește cu ea, așteaptă până când sunteți siguri că asta este ceea ce trebuie să faceți. E simplu.
Știam că dacă vorbesc cu Pete, îmi voi limpezi mintea. Nu e ceva serios asta, însă nu pot schimba repartizarea din două în două săptămâni doar pentru că viitorul nu ține cu organizarea mea din prezent. Nu e ca și cum nu mă văd lângă Mel peste două săptămâni pentru că o fac, însă există și posibilitatea în care nu vom fi. Așadar, cum a spus și Pete, voi aștepta, voi vorbi cu Mel și vom lua decizia asta împreună.
