Tammy și Melione nu se cunosc, deși sunt angajați la aceeași companie aeriană cu un program aproximativ asemănător. Asta până când cursa V756 Londra-Havana îi aduce împreună. El, pilotul, și ea, însoțitoarea de zbor, își oferă timpul unul altuia pe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Treptele astea sunt infernale. Par să se înmulțească cu fiecare pas pe care îl fac în sus și parcă vor să îmi ia și ultima suflare din trup. Tammy le urcă atât de repede și se oprește după fiecare 10 trepte pentru a mă aștepta. Nu mă plâng cu voce tare, însă în interiorul meu blestem și scările astea, și piscina, și omul care nu a făcut un simplu lift spre acoperiș. Pentru o clădire atât de luxoasă, puteam să jur că există un lift.
După o oră parcă, Tammy deschide o ușă din metal, ce ne scoate direct sub cerul înstelat al Londrei. Răsuflu ușurată când ajung în capul scărilor și mormăi fără să vreau o înjurătură. Brunetul chicotește și mă apucă de mână, trăgându-mă după el, spre piscină.
Acoperișul acestei clădiri e superb. Tot tavanul este din sticlă, lăsând lumina lunii să coboare peste apa albastră și plante. Podeaua este din gresie albastră, aproape ca apa piscinei și din loc în loc sunt puse niște plante tropicale în ghivece uriașe. Diferite culori se revarsă peste încăpere din piscină și fac atmosfera mult mai intimă.
— Locul ăsta e minunat, anunț, privind în jurul meu până când mă opresc asupra lui Tammy, care mă privește atent.
— Eram sigur că o să îți placă, spune și el, venind spre mine.
Brațele lui mă cuprind și mă trag mai aproape de el. Îmi ridic capul spre el, pregătită să îl las să mă sărute pentru că asta vreau acum. După atâta efort, vreau ca el să mă sărute. Iar el o face. Își apleacă capul spre mine până când buzele noastre se întâlnesc într-o atingere ușoară, suavă, dar care îmi face picioarele să se transforme în jeleu.
Buzele lui le părăsesc pe ale mele, dar nu se îndepărtează de mine. Rămân în brațele lui, prinsă într-o transă de privirea lui întunecată. Dacă am reținut ceva despre el, este faptul că ochii lui sunt schimbători. În lumină par o combinație între căprui și verde, la întuneric sunt perfect negri, iar în restul timpului pe undeva pe la mijloc, un maroniu. E interesant și mă bucur că îi pot urmări ochii fără vreo reținere.
— Acum, să intrăm, propune.
Înainte să urcăm aici, am fost la el, unde ne-am lăsat lucrurile și ne-am schimbat în costumele de baie. Lăsând acest moment o secundă deoparte și amintindu-mi apartamentul lui, pot mărturisi că nu am văzut niciodată un loc mai frumos ca acela. Un living uriaș îți apare înainte de cum intri. Doi pereți sunt din sticlă lăsând o priveliște superbă asupra orașului. Tot livingul este decorat cu bun gust, în culori închise și nu prea încărcat, dar nici prea gol. Culoarea dominantă este maroul. Și am mai văzut baia unde m-am schimbat. Toate neagră și perfectă pentru el. Nu l-aș fi văzut într-un loc prea colorat sau prea luminat, deci ceea ce am văzut a fost perfect așa cum mă așteptam.
Acum, Tammy își dă tricoul jos și se aruncă în apă, făcând valuri. Rămân câteva secunde în loc. Este prima dată când îl văd fără tricou și nu pot să nu recunosc că arată minunat, iar eu mă simt ca o copilă pentru că am rămas în loc, privind spre el. Din senin, simt câteva picături calde piele.
