Tammy și Melione nu se cunosc, deși sunt angajați la aceeași companie aeriană cu un program aproximativ asemănător. Asta până când cursa V756 Londra-Havana îi aduce împreună. El, pilotul, și ea, însoțitoarea de zbor, își oferă timpul unul altuia pe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi vine să vomit. Cred că o să vomit! Oh, Dumnezeule!
Îmi privesc imaginea în oglindă, dar nu sunt mulțumită de ceea ce văd chiar dacă nu există nimic greșit la mine. Părul meu negru este lăsat liber și port o rochie neagră, strânsă pe corp, cu o pereche de pantofi aurii, cu toc. Arăt bine, însă nu cred că e perfectă pentru seara asta și totuși nu am ce altceva să o schimb pentru că nu mi-am luat prea multe haine cu care să defilez. Material rochiei îmi îmbracă corpul și după privirea lui Tammy care stă în pat, știu că arăt bine. Însă vreau să fiu perfectă! Nu știu cum arată Daya, însă vreau să arăt perfect lângă Tammy.
— Trebuie să încetezi, îi aud vocea și îmi ridic privirea, urmărindu-l în oglindă cum se ridică și pășește spre mine.
Ajunge în spatele meu, își încolăcește brațele în jurul taliei mele și se apropie trupurile. Ne privesc în oglindă și îmi place ceea ce văd. Tammy poartă o cămașă neagră, asortată cu o pereche de pantaloni tot negri, și arată perfect. Nu se plânge și nici nu se privește în oglindă de zeci de mii de ori. Acum, lângă mine, așa cu brațele în jurul meu, îmi place cum arătam împreună. Îmi ridic privirea spre ochii lui și îl găsesc uitându-se la imaginea noastră.
— Încetează, arăți minunat, spune, lăsându-și capul pe umărul meu, chiar dacă e incomod pentru el, deoarece este mai înalt decât mine. Arăți minunat și vei eclipsa pe toată lumea acolo jos, adaugă.
— Asta e părerea ta și este subiectivă. Tu vezi totul perfect, vocea mea este serioasă și un pic nervoasă și nici nu știu ce am.
— Spun și ce văd doar, Mel, iar tu este minunată, brațele lui se relaxează, lăsându-mi loc să mă întorc cu fața la el. Ține minte că orice s-ar întâmpla pe parcursul cinei și acestui weekend, nu contează. Daya nu mai înseamnă nimic pentru mine și este doar parte din familie, ok? Nu i-am mai văzut de mult și nu știu cum va decurge această cină, ochii lui mă scurtează, privind până în adâncuri și sunt plini de sinceritate și seriozitate. Sunt cu tine.
— Ok, murmur.
— Ok. Încetează să te mai uiți in oglindă pentru că ești perfectă, spune, începând să mă tragă spre pat uriaș, cu baldachin.
Ne așezăm pe spate unul lângă altul și privim tavanul. Trebuie să recunosc că nu mă așteptam să pășesc într-un palat cu camere înalte, decorate în stil rustic și cu o idioată de cameră specială pentru cină. Nu, nu mă așteptam la asta și am avut nevoie de un moment de reflectare asupra acestui lucru. Totuși, locul ăsta e minunat și sunt sigură că îi lipsește lui Tammy. Apoi, nu m-am așteptat că mă voi simți atât de bine aici. La aeroport, simțeam că voi muri, însă imediat ce l-am cunoscut pe tatăl lui Tammy, m-am mai liniștit. Cel puțin până a trebuit să cobor din mașină, deoarece știam că urma să o cunosc pe mama lui.
