Tammy și Melione nu se cunosc, deși sunt angajați la aceeași companie aeriană cu un program aproximativ asemănător. Asta până când cursa V756 Londra-Havana îi aduce împreună. El, pilotul, și ea, însoțitoarea de zbor, își oferă timpul unul altuia pe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În adolescența mea, îmi doream să găsesc iubirea adevărată, să fie ca în filme și să dureze o veșnicie. Căutăm acel perfect în fiecare băiat pe care îl întâlneam, în fiecare față pe care o întâlneam pe stradă și îmi imaginam totul de parcă ar fi fost o carte ale cărei idei mi se plimbau prin minte. Visam la o poveste frumoasă, pentru că pe atunci nu știam că nimic nu este veșnic și nici frumos.
În gândirea mea încețoșată, pe undeva pe la 18 ani, am găsit acea persoană perfectă, acel băiat care mă putea face fericită toată viața și care va sta lângă mine până la sfârșit. Visul meu a devenit realitate și ce putea fi mai frumos?
Marvin, cel din fața ușii mele, întins pe hol, era băiatul meu ideal, iubitul perfect, iubirea mea veșnică. L-am crezut și m-am pierdut pe mine în mijlocul acestei povești. Cert este că la început era iubitul perfect. Se purta frumos, petrecea timp cu mine, vorbeam orice, ne iubeam. După cum am spus, nimic nu e veșnic, iar această poveste a luat sfârșit înainte de a se realiza cu adevărat.
O problemă în familie l-a condus pe drumul pavat cu alcool, iar orice apropiere de el era tăiată de câte un ciob din sticlele pe care le spărgea în jurul lui. Fiecare sticlă desfăcută m-a îndepărtat tot mai mult, până când finalul s-a produs, până când eu am ales să ies din acel cerc.
De când l-am părăsit, Marvin s-a înecat în aburii alcoolului mai mult decât o făcea. A ajuns un dependent, iar de fiecare dată când îl văd îmi e frică. Devine agresiv, deși nu m-a lovit niciodată. Mă doare să îl văd așa, însă niciodată nu m-a lăsat să ajut.
Văzându-l pentru a nu știu câtă oară în fața ușii mele, îmi face inima să se zdrobească. Sunt furioasă pe el că nu se oprește, pentru că nu mă lasă și sunt nervoasă pe mine că nu îl denunț poliției. Oricât de mult aș vrea, nu pot. Mă doare sufletul pentru el, deoarece știu cât de bun este. L-aș ajuta dacă m-ar lăsa, dar este mult prea greu pentru el să lase pe cineva să îi fie alături.
Mereu vine aici, o dată sau de două ori pe săptămână. Mereu se așază în fața ușii și își consumă mâncarea, băutura, viciul. Mereu mă privește de parcă încă am fi împreună, apoi cu reproș, ca la final să mă privească nervos.
— Marvin, strig la el, făcându-l atent.
Își ridică privirea albastră spre mine și ochii i se măresc. Lasă sticla pe podea și încearcă să se ridice, deși în acest moment pare cel mai greu lucru pe care trebuie să îl facă. Reușește, spre uimirea mea, să se ridice în picioare. Se clatină câțiva pași, apoi se oprește.
— Un... unde ai fost, iubito?
Vocea lui este terminată. El este terminat, la pământ, la ultima lui putere. Un amănunt deranjant este faptul că el încă pretinde că suntem împreună sau se preface, ori chiar nu își amintește.
— Ce cauți din nou aici, Marvin? mă răstesc, ocolindu-l și deschizând ușa apartamentului meu.
Intru înăuntru, aprind lumina și aștept să intre. Știu scenariul: apare beat la ușa mea, îl las înăuntru, uneori ne certăm, adoarme, iar a doua zi își cere scuze, menționând că nu se mai întâmplă. El respectă cu sfințenie acest scenariu, iar eu de asemenea. Nu știu dacă este din cauza vinei pe care o simt sau pentru că îmi este doar teamă că i se poate întâmpla ceva dacă ar pleca în starea asta. Deși lucrurile nu au mers perfect între noi, Marvin a fost o persoană importantă pentru mine.
— Am venit să te văd. Mi-a fost dor de tine. Unde ai fost? se bâlbâie și mai ia câte o gură din sticla lui.
— Mi-ai promis că încetezi cu vizitele acestea, Marvin, dar continui să mi le faci, îi reproșez, deși știu că nu îi pasă deloc de orice aș spune eu în acest moment.
Tot ce îmi doream era să dorm, să îl visez pe Tammy și să mă odihnesc, însă nu am anticipat vizita aceasta. Mai bine aș fi ales să dorm la Tammy, însa mi se părea prea mult și mă bucur că a refuzat să vină la mine. Nu aș vrea să știe că am un fost care mă urmărește.
Mă așez pe canapea, privindu-l cum se clătină, încercând să stea drept în fața mea. Cred că Marvin suferă, chipul lui este schimonosit de durere, de frică, însă îi este greu să accepte. Nu vrea ajutor, nu vrea nimic de la nimeni.
— Am promis, murmură. Nu cred că am promis că nu îmi voi vizita iubita.
Se apropie de canapeaua pe care stau, se clatină și cade în genunchi în fața mea. Îl privesc fără să îi vorbesc pentru că sunt mult prea obosită să o fac.
— Nu fi rece, șoptește. De ce ești rece? întreabă, se apropie și își pune capul pe genunchii mei, cuprinzându-mi coapsele cu mâinile.
Îmi pun mâna pe capul lui, începând să îmi plimb degetele prin părul lui. Mă doare să îl văd așa, îmi doresc să îl pot ajuta, dar dacă el nu își dorește, sunt legată. Aș vrea să își dea seama că nu este sănătos așa.
Respirația îi devine regulată și îmi dau seama că puterile lui sunt epuizate. Îmi pun mâinile pe umerii lui și încep să îl mișc.
— Marv, Marv, întinde-te, îl îndemn când ochii lui se întredeschid.
Murmură ceva de neînțeles și apoi își ridică capul de pe picioarele mele, se așază pe canapea și apoi se întinde adormind imediat. Apuc pătura de pe brațul canapelei și o așez peste el.
Pornesc spre camera mea și nu mă pot gândi la nimic altceva decât la un somn lung și liniștit. Marvin nu mă va trezi, ci va pleca înainte ca eu să mă trezesc, așa cum face uneori.
Mă dezbrac de uniformă și pun tricoul negru, uzat în care dorm de obicei. Mă pun în pat și simt cum fiecare os mă doare, că mă înțeapă. Iau telefonul să văd cât este ceasul, dar mesajul primit acum 20 de minute ce apare pe ecran e mult mai interesant.
tammy: ești bine? probabil dormi. noapte bună!
Zâmbesc și apăs pe căsuța unde pot scrie un răspuns.
eu: sunt bine, tu? nu dorm, dar tu probabil o faci. noapte bună! ne vedem mâine.
Pun telefonul lângă pernă și adorm cu zâmbetul pe buze. Poate el înseamnă fericirea mea.
________________
îmi pare rău pentru lunga așteptare. voi încerca să postez mai des.
