Tammy și Melione nu se cunosc, deși sunt angajați la aceeași companie aeriană cu un program aproximativ asemănător. Asta până când cursa V756 Londra-Havana îi aduce împreună. El, pilotul, și ea, însoțitoarea de zbor, își oferă timpul unul altuia pe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Următoarea zi, dis de dimineață, ne aflăm alături de Katie în drumul nostru spre aeroport. Oricât de mult mi-aș fi dorit să mai rămânem aici, știu că nu putem face asta. Mâine după-amiază avem o cursă Londra- Viena- Londra și ar trebui să fim odihniți. Știu că părinții lui și-ar fi dorit să mai rămânem, însă înțeleg și știu cum stau lucrurile. L-au văzut pe Tammy plecând de nenumărate ori.
Seara trecută, după ce Daya a plecat, m-am întors împreună cu Tammy la parter, unde toți erau antrenați într-un spectacol specific Elizei. I-am acompaniat fără a menționa ceea ce s-a întâmplat sus pentru că nu trebuie să știe cineva. Toată atenția mea a fost îndreptată spre Eliza și Brandon și, cumva, felul în care i-am privit la schimbat. Cuvintele Dayei se învârt și acum în capul meu și sper ca ea să fie o soție și o mamă excelentă, iar ceea ce a spus să o fi spus doar să mă atace. Chiar sper! Restul serii, ne-am jucat remi, pierzând noțiunea timpului deoarece atunci când am ajuns în camera noastră am fost în stare doar să mă întind și să adorm.
Nu regret că am venit împreună cu Tammy pentru că familia lui e minunată și de abia aștept să îi revăd. Mi-a părut bine că am cunoscut-o și pe Daya, deoarece mi-am dat seama că nu există vreun motiv să fiu geloasă sau să o mai aduc în discuție. Tammy a fost destul de clar în privința ei, iar acum și confirmarea. Eliza este o scumpă și mă bucur că am cunoscut-o și mă întreb dacă copilul meu va fi la fel ca ea. Nu știu de ce mă gândesc la copii pentru că până acum nici nu mi-au trecut prin minte, însă un copil nu mi se mai pare un subiect închis.
Katie ne îmbrățișează strâns, spunându-ne că ne așteaptă cât de curând înapoi. Mă bucur enorm că am putut cunoaște o persoană ca ea. Este o mamă minunată și se vede că a făcut o treabă bună în legătură cu copiii ei. Și mă simt ușurată că mă place.
— Zbor plăcut, scumpilor, ne urează în timp ce începem să ne depărtăm de ea. Să mă sunați când ajungeți, adaugă, făcându-ne cu mâna.
Îi zâmbesc, ridicând mâna spre ea. Tammy face la fel, asigurând-o că o va suna, apoi ne vedem de drumul nostru către check-in.
Îl simt pe Tammy atât de relaxat lângă mine, iar zâmbetul nu îi părăsește chipul nicio secundă. Degetele sale se joacă cu ale mele, în poala lui, în timp ce așteptăm decolarea. Acum că ne aflăm în avion, simt cum ieșim din bula în care am fost zilele astea și nu știu cum să mă port.
— Ce ai? întreb, uitându-mă spre el, curioasă de motivul acestei stări.
Ochii lui călătoresc de la degetele noastre împreunate către chipul meu. Ochii lui căprui sunt luminoși, reflectând starea lui.
— Nimic. Despre ce vorbești?
— Tot au zâmbetul ăsta pe față de când ne-am așezat și nu ai spus nimic până acum, explic, așteptând să îmi spună ce are în cap.
