Tammy și Melione nu se cunosc, deși sunt angajați la aceeași companie aeriană cu un program aproximativ asemănător. Asta până când cursa V756 Londra-Havana îi aduce împreună. El, pilotul, și ea, însoțitoarea de zbor, își oferă timpul unul altuia pe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cursele scurte sunt cele mai neplăcute pentru că nu apuci absolut deloc să vizitezi locul în care zbori. Este un zbor rapid, dus-întors și vezi doar aeroportul orașului respectiv. Dacă a fi însoțitoare de bord ar fi însemnat să zbori doar pe curse scurte, garantez că nu ar fi fost atât de râvnit acest job. Plusul acestui tip de zbor este că seara te întorci acasă și dacă pasagerii sunt docili, totul trece mai repede. Însă dacă pasagerii sunt nenorociți, cum au fost cei de pe zborul de astăzi, nu mai vrei nimic altceva de la viață.
Așadar, uite-mă pe scaunul din dreapta al mașinii lui Tammy, încercând să mă relaxez o secundă. Cursa a fost oribilă, cel puțin cea înapoi spre Londra. Am avut doi pasageri îngrozitor de nehotărâți și de agitați, adăugându-se și cel care consumase prea mult alcool și nu asculta nimic din ce i se spunea. După astfel de curse, nu vreau decât să demisionez și încep să mă gândesc de ce am ales asta. Totuși, îmi revin după ce ajung acasă și mă relaxez câteva ore.
— Nu ai mai spus ceva de când am plecat de la aeroport, vocea puțin răgușită a lui Tammy se face auzită peste muzica din mașină.
Palma lui se așază pe piciorul meu, strângând ușor. Îmi ridic privirea spre el, zâmbind. Dumnezeule, încerc să îmi dau seama cum am ajuns aici.
— Sunt obosită doar, spun, deși garantez că știa asta. Și vreau să ajung acasă, adaug, gândindu-mă la cum o să mă scufund în cada aia.
— La mine sau la tine? întreabă, rânjind.
— Asta e o întrebare foarte prezentă în conversațiile noastre, chicotesc. La mine, Marvin este la tine și încă mi se pare foarte nepotrivit să fim toți în același loc, adaug.
De câte ori mi-am spus că nu este nimic aiurea în asta și că e normal ca oamenii să fie și să se despartă, nici nu pot număra pe degete. Însă tot mă simt aiurea să rămân la Tammy peste noapte când știu că și Marvin e acolo. E ciudat să fiu acolo cu amândoi și sunt sigură că Marvin simte la fel.
— Marvin este la Kim în seara asta și va rămâne la ea și mâine, rostește apăsat și știu că cu această informație, destinația noastră este apartamentul lui. Ar fi trebuit să îi fi văzut ieri când am ajuns acasă, erau îmbrățișați pe canapea și cred că niciodată de când îl cunosc pe Marvin nu l-am văzut atât de liniștit. Kim e o influență bună pentru el și ea este fericită cu el, continuă, privind atent drumul și văd un mic zâmbet pe buzele lui.
— Mă bucur că sunt fericiți. Marvin merită să fie fericit și, dacă Kim este cea care îi poate oferi asta, sunt complet fericită pentru ei. Ar trebui să ieșim cândva toți, așa o cunosc mai bine pe Kim, propun pentru că mi se pare o idee foarte bună.
— Voi vorbi cu ei și poate ieșim chiar mâine, mai ales că avem zi liberă. Ce spui?
— Sună bine, aprob, iar tăcerea se lasă din nou asupra noastră.
