Destinul nostru!

Capitolul 25

Dylan pov.
Razele soarelui care pătrund prin perdelele fluturate de vânt imi strica somnul. Întind mana pe partea opusă a patului însă Maya nu este lângă mine. Ma uit la ceasul de pe noptieră si este 11:35. Frate, cat am putut sa dorm....

Ma ridic din pat si ma duc in baie unde fac un dus rapid si ma aranjez. Imi iau niste blugi negri, un hanorac de aceeasi nonculoare si adidași. Cobor in bucătărie așteptându ma sa o vad pe frumoasa mea iubită in timp ce își bea cafeaua de dimineata însă nu e nici urma de ea. Încep să o strig si sa o caut prin casa si intr un final imi dau seama cu spaima dar inca cu o urma de speranta in suflet ca a plecat si nu stiu unde poate fi. Mi se pare foarte ciudat mai ales ca aseara cand am sosit din oraș nu avea o dispoziție foarte buna.
E:Adam spune mi ca Maya este la voi sau cu fetele!
A:Nu este. De ce?
E:M am trezit si nu e nicio urma de ea in casa si nu stiu, imi e teama... aseara nu se simțea ok si...
A:Stai stai stai ai spus că nu e nicaieri si nu se simțea bine? Oh doamne, ce idiot sunt!
In ziua asta, ma rog, pe data asta a avut loc accidentul in care au murit parintii noștri...
E:Oh, sunt un prost, mi a povestit acum ceva timp... Cred ca stiu unde e! Te sun daca o gasesc! Spun si inchid fara sa astept sa mai zica ceva.

Maya pov:
Iată-mă iarăși aici, în fața acestui loc nenorocit, plin de durere si foarte sobru, loc care imi transmite fiori reci in tot corpul. După atâta timp, tot nu mi vine sa cred ca an de an trebuie sa vin in acest loc morbid doar ca sa imi vizitez părinții! Nu inteleg de ce Dumnezeu a vrut să îi ia de lângă noi, dar se simte groaznic.

Cobor din masina si intru cu pasi apăsați si mari in cimitirul de la marginea orașului, si ma îndrept spre locul de veci al părinților mei cu lacrimi în ochi însă cărora nu le dau voie să mi paraseasca ochii ce deja ma ustura si sa incep sa plâng. Ajung in fata pietrelor funerare pe care sunt bătute literele numelor oamenilor ce mi au dat viata. Las buchetul de flori in vaza special amenajată pentru asta si ma las pe vine, sprijinindu-ma de crucea din marmură in timp ce ma uit la poza de pe aceasta in care cele ma importante persoane din viata mea zâmbesc pline de viata si fericire. Imi lipesc fruntea de cruce și închid ochii gândindu ma la vremurile când aceștia inca trăiau.

Dylan pov:
Ajung in 20 de minute la cimitir si răsuflu mai mult decât ușurat cand observ masina daruita de mine iubitei mele pe drumul pietruit ce duce spre locul ala ce ascunde mii de povesti triste, care au schimbat viata atâtor persoane, inclusiv a fetei pe care o iubesc. Ma grăbesc să intru si ma îndrept din instinct spre spatele cimitirului unde, lângă o piatră funerară cu doua nume foarte cunoscute pe ea, sta aplecată si îndurerată Maya, fata care imi face inima sa bată de o mie de ori mai repede numai de la o simplă privire. Ma las la nivelul ei si o cuprind in bratele mele, tresare speriată dar isi da seama ca sunt eu si isi ridica ochii triști spre mine privindu ma.
E:Oh doamne iubito, ce m-ai speriat! Spun si o iau in brate fara intenția de a-i mai da drumul. Uita te la mine frumoaso! Nu mai tine in tine toata durerea aia sfâșietoare, plângi, sunt aici! Aceasta începe să plângă in hohote imediat si ma strânge mai tare in brate
M:Spune-Mi tu Dylan de ce trebuie sa vin in locul asta groaznic ca sa mi vizitez parintii cand am fi putut sa mergem impreuna si sa-i vizitam in casa in care am copilarit? De ce? De ce ni s a intamplat asta noua? De ce? Spune mi ce am facut asa rau incat sa meritam asta? Si lasa ma pe mine, oricum sunt moarta pe dinauntru, distrusa, dar Adam? Ce vina are el? De ce viata asta isi bate joc de noi asa rau? Nu suport gandul ca se intampla astfel de lucruri, copii care raman orfani pe viata fara nicio vina, fără să știe ce ii asteapta.
E:Maya, Maya, gata! Spun si o prind de maini oprind-o din ploaia de pumni ce a pus stapanire pe pieptul meu. Iubito, stiu ca e foarte groaznic sa treci prin asa ceva si sa nu intelegi de ce tu, dar gandeste-te ca asa a fost sa fie. Ma ai pe mine, pe Adam, pe toți ceilati! Nu esti singura si cu atat mai putin moarta pe dinautru! Esti un suflet minunat si foarte trist, dar asta se va schimba in timp. Ne ai pe noi si o sa te ajutam sa treci peste asta! O sa treaca timpul, o sa ma casatoresc cu femeia asta minunata si pentru care mi as da si viata din fata mea, o sa avem copii, o familie fericita! O sa ne fim alaturi unul altuia oricand! Pun pariu ca parintii vostri au fost niste oameni minunati la fel ca tine si fratele tau dar asta e viata si trebuie sa trecem peste. Te iubesc Maya Wolf, si aici, in fata parintilor tai iti jur ca nu te voi lasa niciodată si te voi iubi pentru totdeauna!

Maya pov:

E:Si eu te iubesc iubitule! Spun si il trag iar in bratele mele si ii dau un sărut cast pe gât in locul in care ii place lui! Geme infundat si ne ridica pe amandoi
D:Hai sa mergem acasa iubito! Ma ia de mana si ne indreptam spre iesire dupa ce imi iau la revedere de la parintii mei, in timp ce el da mesaj celorlati ca suntem bine.
D:Lăsăm masina ta aici, il trimit pe Cam după sa vina sa o ia.
E:Ok, daca ziceai Nick nu o lăsăm aici, spun si zambesc usor acesta chicotind si urcand in masina pe locul soferului. Mi l si imaginez pe prietenul nostru mult prea iubit Nick cum va reacționa cand o sa i zică Cam ca mi a condus noua masina, zâmbesc la acest gand.

Dupa ce ajungem acasa si vorbesc cu ceilalti care ne asteptau in livingul casei lui Dylan, aceastia imi acorda o imbratisare calduroasa de grup si pleaca la casele lor. Eu si Dylan ne îndreptam spre dormitor, iar dupa ce facem un dus si eu ma schimb intr un tricou de al lui iar el in boxeri ne bagam la somn.
D:Te iubesc ingeras! Spune si imi depune un sarut in crestetul capului.
E:Si eu te iubesc iubitule! Imi pun capul pe pieptul lui si el ma ia in brate urmând să adormim asa. Oh Doamne, sper sa trec peste asta intr un final si sa ma Pot bucura de viata asa cum trebuie!

Crăciun fericit si sper ca v a placut capitolul!! ❤
Kisses❤💕😘