Destinul nostru!

Capitolul 27

*ascultați melodia de la media neaparat*

Am terminat orele si acum ma îndrept spre ieșirea din liceu si imi doresc sa ies mai repede de aici!!! Toti se holbeaza ca niste idioti la mine parca așteptând să răbufnesc in orice moment. Frate, mai vedeti va de cacatul din viata voastră si lăsați ma pe mine! Merg atât de repede si apăsat încât nici nu realizez cand ma ciocnesc de ceva sau mai bine zis cineva, cineva foarte musculos se pare. Bagamias, ma doare mâna.
-Scuze nu am vru... si ma opresc cand realizez cine este in fata mea. Aiden? Amm, ar trebui sa plec acum....
-Hei nu, stai! Vreau sa trec pe lângă el dar imi prinde încheietura si ma țintește cu privirea parca implorandu ma sa nu plec.
-Stii Maya, mi se pare al dracului de frustrant ca atunci cand trecem unul pe langa altul ne ignorăm si ne comportam ca doi nenorociți de străini, si stii foarte bine ca nu e asa deloc! Si poate ca nu e momentul si nici locul potrivit pentru asta dar chiar m am săturat de toata situatia asta de cacat. Raman surprinsă pe moment de ceea ce imi spune si sunt intr un fel straniu amuzată că nu s a schimbat mai deloc, are acelasi vocabular colorat ca inainte.
-Ammm, pai nu stiu, ti se pare ca o fac fara motiv? Din cate imi amintesc nu ne am despărțit chiar cum ar fi trebuit, de fapt, daca stau sa ma gandesc nici nu ne am despărțit. Ai dispărut pur si simplu la dracu! Spun pe un ton mai răstit ultima propoziție si acum chiar o sa fiu veșnic recunoscătoare ca nu mai e nimeni pe hol ca sa participe la toata sarada asta.
-Ok, poate ai dreptate dar te rog, hai sa nu ne mai comportam asa. Mă face să mă simt al dracului de prost si cred ca am facut asta pentru o perioadă destul de lungă. Doar hai sa renunțăm la toate sentimentele astea negative pe care le simtim.
-Pff, ok. Mă rog, cum vrei Oricum nu am starea necesară pentru discuția asta. Scuză ma dar trebuie sa plec. Si nu mai astept sa zică ceva, il ocolesc si ma drept cu pasi grăbiți spre masina mea. Însă, fix înainte de a deschide portiera Aiden ma prinde de încheietura si ma intoarce spre el.
-Imi pare rau, pentru ca te am facut sa suferi, pentru ca nu ti am fost alături in acele momente ce ti au nenorocit viata. Imi pare rau pentru ca am dispărut peste noapte, pentru că, la dracu, sunt un idiot nenorocit căruia i a fost frica de atașamentul față de tine, pentru ca oricât de mici eram considerati începeam să nutresc niste sentimente pentru tine si am ales să fug. M am urat si Atunci ma urăsc si acum pentru prostia de care am dat dovada. Doar, te rog, iartă ma! Ma uit mai mult decât uimită la el si in tot acest timp in care mi a spus ce are pe suflet a avut privirea în pământ alegând să nu ma privească.
-Oh Aiden, te am iertat de mult. Pentru tot, indiferent ce ar însemna asta. Mă bucur ca, intr un fel sau altul ai ales să te deschizi si sa ti ceri iertare. Apreciez asta la tine si mereu am facut o. Stii bine asta. Spun si ii ridic capul cu un deget, privindu l in ochi. Eu am trecut peste, Sper ca ai facut o si tu. Vrea sa spuna ceva dar il întrerup, te am iertat, si asta conteaza cel mai mult. Chiar apreciez ca ai facut asta dar chiar nu ma simt bine si vreau sa plec acasa.
-Ddda, ok adică. Multumesc ca m ai inteles, mereu ai facut o. Esti un om asa bun! Meriți să fii fericită și chiar daca treceti printr o perioadă mai dificila o sa fie ok sa stii. Chiar dacă îmi e al dracului de ciuda ca nu esti a mea acum si poate ca n ai fost niciodată, sa stii ca băiatul ăla chiar tine la tine. E un idiot fustangiu, da, dar am vazut cum îl privești, cum te priveste ca si cum tu reprezinti întregul univers pentru el si asta nu i se intmpla oricui. E un idiot norocos si Sper sa treceți peste impasul asta.
-Multumesc Aiden, vom vedea spun zâmbind amar. Ne mai vedem, spun si il sărut pe obraz apoi urc in masina si plec din parcare făcându i cu mana, destinația fiind acasa.

Conduc încet cu o viteză mai mult legală pentru a mai avea timp de gândire. Da, l am urat pe Aiden pentru ce a facut dar totusi l am iertat, si asta acum mult timp. Mi a fost foarte greu sa accept plecarea lui si faptul că m a părăsit si el dar am reusit si am realizat ca cel mai probabil, a avut propriile lui probleme si alegeri de facut. Discuția de azi cu el nu mi a dovedit nimic decat ca el a rămas undeva in sufletul lui acelasi băiat tandru si iubitor de care m am îndrăgostit in adolescenta. Asa cum i am spus si lui, apreciez mult faptul că a avut puterea de A si cere scuze in fata mea, si pot spune cu mana pe inima ca am trecut peste si ma simt acum mult mai ușurată că am clarificat asta si mai mult cu sigur el se simte la fel. Chiar dacă acele cuvinte ce ne priveau pe mine si pe fostul meu nu mi au facut neaparat bine apreciez si asta. Aiden va fi mereu un bărbat important din viata mea si Sper din toata inima sa lăsăm la o parte momentele grele ce au avut loc în trecut si de ce nu, sa fim chiar prieteni.