CONVENIENCE STORE

Capitolul 24

AUTOAREA

Fără să privească cineva în jur, fără să se gândească cineva, lucruri secrete se întâmplau.

Jungkook în tot acest timp începuse să aibă sentimente pentru o persoană la care nu s-ar aștepta cineva vreodată.

Iubirea plutea în aer și în cazul lui Namjoon care își găsise alinarea în brațele Yurei.

Ceva mai important de atât era faptul că Kwang își făcuse curaj, iar azi avea de gând să o invite în oraș pe prima fată de care se îndrăgostise. Voia să își mărturisească sentimentele.

Era o zi de vară ca oricare alta, iar MiHi se pregătea pentru întâlnirea ei cu nimeni altul, decât Jungkook.

Totul părea un vis pe care îl avea de mult timp, dar care nu părea realizabil.

Toți mergeau la întâlniri, însă Jimin și Yon dormeau ținându-se în brațe unul pe celălat.

Era trecut de amiază, iar aceștia nu își mai doreau să evadeze din acea îmbrățișare strânsă și plină de iubire.

Băiatul se trezise de ceva timp și o privea pe iubita lui cu un zâmbet sincer pe buze.

Ochii lui arătau clar cât de mult îi plăcea de ea si cât de mult își dorea să petreacă mai mult timp împreună.

Poate că era prea devreme să spună că o iubește, dar știa cât de mult ținea la ea și că o plăcea extrem de mult.

Și-ar fi dorit să îi spună mai mult din tot ce simte, însă caracterul lui nu îi permitea.

Nu era acel tip de băiat care să spună tot ce gândește, iar el avea o dificultate când venea vorba de exprimare liberă.

Mâna lui, îi mângâia obrazul, iar când aceasta îl strângea mai tare în brațe, buzele lui se curbau, formând un alt zâmbet.

Nu durase prea mult, până bruneta își deschise ochii, întâmpinându-l pe Jimin cu o privire somnoroasă, dar fericită de prezența lui.

—Scuze dacă te-am trezit. Spune băiatul punându-și capul pe pieptul ei. Nu am cum să stau locului când dormi atât de drăguț.

—Este în regulă. Am dormit destul de mult. Răspunde aceasta, în timp ce îi mângâia părul iubitului ei.

Stăteau atât de bine amândoi, încât și-ar fi dorit să rămână acolo până la moarte.

Jimin se simțea atât de detașat de lumea în care trăise până acum. Nu îl mai interesa nimic din ce era după acei pereți sub care se aflau, iar fata simțea la fel.

Toată durerea trăită, se risipise.

—Vrei să ieșim undeva azi? Îi propune acesta fără să se miște din acel loc moale și confortabil.

—Chiar nu vreau. Dacă se poate, stai la mine toată ziua. Haide să stăm așa toată viața dacă se poate. Spune Yon, închizând ochii.

Jimin asculta bătăile de inima ale fetei, ceea ce îl relaxa și îl trimitea în lumea viselor.

Aproape adormeau amândoi, când soneria de la ușă se făcuse auzită.

Yon scoate un sunet de exasperare, făcându-l pe băiat să se ridice în capul oaselor.

Știa că urmau să fie doar ei acasă toată ziua, iar faptul că cineva chiar suna la ușa fetei, era ciudat.

Nu se mutase de mult timp, iar singurii vecini care interacționa cu ei, erau băieții.

Fata se ridică leneș din pat și coboară jos cu Jimin în spatele ei.

Odată ce ajunsese în fața ușii, Yon se întorsese la băiat pentru a se asigura că era în spatele ei, însă rămăsese cu ochii căscați, privind abdomenul bine lucrat și aproape dezgolit al acestuia.

—Jimin. Tricoul. Apucă fata să spuna în șoaptă.

Când acesta a apucat de marginile lui, vrând să îl ridice mai sus, fata își pusese mâinile peste ale lui, oprindu-l.

—Yah, nu mă refeream să îl scoti, ci să îl tragi în jos.

—Știam, dar voiam să văd ce reacție ai. Mărturisește brunetul, presându-și buzele de ale ei. Ai obrajii roșii. Adaugă acesta îndepărtându-se de ea, ciufulind-o.

Yon a oftat și s-a întors înapoi cu fața la ușă, deschizând în cele din urmă.

Văzând băiatul din fața lor, Jimin începuse să se enerveze.

—Ce faci aici, Yoongi? Îl întreabă Yon, zâmbindu-i, ceea ce îi stârnea gelozia iubitului său.

—Am venit să îl văd pe Kwang. Nu am apucat să mă întâlnesc cu el de cand am ajuns în Seul.

Jimin se mai calmase acum.

—Îl găsești pe terenul de la clubul de baschet. Îl informează fata, stând sprijinită de ușă.

—Ok. Mersi. Spune acesta zâmbind. Jimin, tu încearcă să anunți când dormi peste noapte la iubita ta, ca să nu ne mai facem griji data viitoare. Adaugă plecând în grabă.

După ce fata închide ușa, nu apucă să mai spună ceva, fiind asaltată de către Jimin, care o luase pe sus, lipind-o de ușă.

Începuse un sărut flămând și plin de dorință.

Buzele lor ardeau, iar Jimin deja putea să simtă că nu mai putea rezista mult.

Acesta se îndepărtează de buzele ei, abținându-se cu greu, fiindu-i frică să nu o forțeze cu ceva.

Nu voia să îi dea de înțeles că o voia în acel fel.

Ar fi mințit dacă ar spune că nu este adevărat, însă chiar își dorea mai mult. Fata arăta inedit în ochii lui. Totul era deosebit la ea si îi dădea mințile peste cap.

Cu toate că dorința ardea adânc în interiorul ei, era prea devreme, iar el avea o bănuială că acesta nu o mai făcuse până acum.

Nu avea intenția de a o forța și nu își dorea să o facă nefericită.

—Poate că par nebun că spun asta atât de brusc, dar tu chiar mi-ai intrat în suflet adânc. Ești o fată specială și te plac enorm de mult, însă dacă crezi că ai dubii în privința sentimentelor pe care mi le porti, te rog să îmi spui înainte să mă îndrăgostesc mai mult de tine.

—Nu mă îndoiesc că te plac, Jimin. O fac. Te plac al naibii de mult și cred că încep să o fac din ce in ce mai tare. O să vină ziua când o să îți spun cu mâna pe inimă că te iubesc, dar până atunci trebuie să avem răbdare amândoi.

—Până o să vină acel moment, lasă-mă să mă pierd în mii de săruturi cu tine. Afirmă Jimin, lăsându-și buzele să își facă drum spre ale ei din nou.