Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
O singură planetă, noi doi... singurii din această lume cruntă.
Mi-ași fi dorit un final fericit. Noi doi pe o plajă, iubindu-ne cum doar noi știm, însătoate acestea păreau rupte de realitate.
În unele dimineți îți simt buzele peste ale mele ca și cum fusesei lângă mine cât timp dormeam, însă de fiecare dată nu simt acel gust dulce al buzelor tale, ci acel gust amar... de dor.
Te visam în fiecare seară, însă cu trecerea timpului am început să mă gândesc tot mai puțin la tine și să mă urăsc pentru asta, cu toatecă eram conștientă căatuncicând o să te revăd, o sărevinătoateacele sentimente puternice.
Lucrurile s-au schimbat imediat. Din acea fată care era fericită că se mută în Seul, am devenit din nou acea fată care locuiește în Busan.
Acea fată mereu tristă, care nu doarme nopți întregi și care plânge în fiecare seară.
Un lucru era diferit. Faptul că ai făcut parte din viața mea și că ai fost cauza fericirii mele de scurtă durată.
Tu ești motivul pentru care încă mai zâmbesc în unele zile... fiindcă amintirile noastre nu pot fi uitate.
Mă întreb câteodată dacă ești bine sau dacă ți-ai găsit jumătatea, însă oricât de mult mi-ași dori, știu că nu o să faci acest pas. O promisiune te ține în loc. Încă ești legat de sufletul meu, ce înflorește de fiecare dată când îți aud numele în diferite locuri.
Visul tău a luat amploare. Ai devenit mai celebru și mai fericit.
Lacrimile pe care le-am vărsat, nu te-au afectat, iar cu puțin noroc o să pot să dau ochii cu tine într-o zi fără să mă gândesc la cât de mult te iubesc.
Știam sigur că odată ce o să te întâlnesc din nou, o să uit de toateși o săte vreau înapoi, iar dacă o să vrei același lucru, nu o să mai dau înapoi.
O să vină momentul mult așteptat în care o să repar tot ce am stricat acolo.
Cei opt ani în care am stat departe de tine, erau pe punctul de a fii recuperați.
Eu, Kang Yon, eram gata să schimb o lume în care tu, Park Jimin, te afli.
Toate astea erau în mintea mea încă de când părăsisem orașul meu natal și revenisem în capitală. Pe tot parcursul drumului avusesem timp să mă gândesc la toate astea și să îmi imaginez cum avea să decurgă întâlnirea noastră.
Din când în când îl mai vedeam pe Kwang privindu-mă și zâmbind, iar asta îmi dădea putere. Era fericit că urma să îl vadă din nou pe Yoongi. Câteodată chiar eram invidioasă pe ei că au ținut legătura și s-au mai întâlnit de nenumărate ori în toți acești ani.
Prietenia lor părea că nu avea să se termine vreodată și chiar mă bucuram că urma să îl întâlnesc și eu din nou.
Coborând din mașină, lângă vechea noastră casă, lacrimile mai că voiau să cadă.
Părinții noștri erau oameni foarte ocupați în ultimul timp, iar eu și Kwang începusem să fim pe cont propriu, fiind doi adulți responsabili acum. El devenind agent de poliție, iar eu chirurg. Anii trecuse foarte repede, totul se schimbase, acum pozițiile noastre fiind destul de înalte. Știam că nimeni nu s-ar mai fii atins de familia noastră, iar gândul ăsta mă liniștea, fiindcă pentru asta luptasem până acum. Îmi mai lipsea un iubit, un viitor soț, fiindcă aveam o vârstă și toată lumea aștepta să îmi întemeiez o familie. Toate visele mi se îndeplinise, mai puțin cel care îl include pe Jimin.
Yoongi deja își îmbrățișa camaradul acum, iar eu fără să îmi dau seama, îl așteptam pe al meu și fără să mă gândesc că o să îl întâlnesc atât de devreme, îl zăresc la scurt timp în dreapta mea, privind clădirea la care mă uitam cu câteodată secunde în urmă.
Îmi era atât de greu să cred că îl privesc, încât începusem să mă holbez fără să vreau, gura fiindu-mi deschisă.
Când acesta se întoarce cu fața la mine, înghit în sec, făcându-l să zâmbească larg, remarcând lacrimile ce le avea în ochi.
Fără să ezit, mă apropii de el, tremurând.
—Ești real? îl întreb, simțind cum o să încep să plâng.
—Mai real și mai îndrăgostit de tine ca niciodată, spune urmând să își pună mâinile pe obrajii mei, trăgându-mă într-un sărut plin de dor și emoție.
Se îndepărtează și zâmbește din nou, punându-mi capul pe pieptul lui pentru a mă liniști odată ce încep să plâng puternic.
Asta îmi confirmase că sentimentele noastre erau la fel, iar din acest moment devenisem de nedespărțit.
—Nu o să mai plec de lângă tine niciodată, îi spun și îl strâng mai tare în brațe, continuând să plâng.
—Iar eu nu o să te mai las vreodată să pleci. Bine ai revenit în viața mea.
SFÂRȘIT.
_____________________________________
...ȘI AU TRĂIT FERICIȚI PÂNĂ LA ADÂNCI BĂTRÂNEȚI!!! 🤣❤
Gata și cu finalul fericit, mă bucur că am apucat să îl schimb și îmi pare rău că am renunțat la celălalt volum și că v-am întristat pe unii. Acesta este cadoul meu de rămas bun. Vă iubesc enorm!!! ❤❤❤
