CONVENIENCE STORE

Capitolul 12

AUTOAREA

Tatăl fetei se uita nedumerit la ea şi la băieți.

Nu înțelegea de unde se cunosc şi de ce Yon nu i-a spus despre ei.

Tatăl ei ştia că sunt celebrii, ştia de trupa BTS şi îi cunoștea pe băieți.

El era doctorul care le făcea analize o dată pe an, la fiecare şi acesta avea grijă de cele mai multe ori de starea lor, iar când locuiau în Busan, acesta venea în Seul doar pentru ei și celelalte vedete.

Tatăl fetei este unul din cei mai buni doctori din țară şi era singurul care a fost de acord să fie responsabil de sănătatea băieților încă de la debut.

Mereu când era ceva serios, tatăl fetei era prezent la datorie și chiar dacă nu îi știe de mult timp, îi cunoaște pe băieți la perfecție, dar tot nu înțelegea cum au ajuns aceștia să o cunoască pe fata lui.

—Puteți să-mi spuneți ce se întâmplă aici? Întreabă tatăl fetei uitându-se la fiecare pe rând. De unde vă cunoașteți? Adaugă tot el, fiind din ce în ce mai serios.

—Tată, o să-ți povestesc acasă totul. Acum poți să-ți continui treaba.

—Vreau explicațiile acum.

Fata îşi închide ochii încercând să se calmeze, oftează după care îşi îndreaptă privirea spre tatăl ei.

Şi-a dat seama acum de ce trupă era el responsabil.

Acum se legau lucrurile pentru fată, însă nu era prea fericită de ceea ce tocmai aflase.

—M-am întâlnit cu unul din ei acum câteva săptămâni, la un magazin din apropierea casei. Pe restul i-am întâlnit ieri.

—Ok, dar cum s-a întâmplat să vă întâlniți?

—Se pare că stăm în același cartier, la vreo trei case distanță. Eu încă sunt şocat. Nu-mi vine să cred că Yon este fiica dumneavoastră. Îi răspunde Jimin cu o față inocentă, adăugând un zâmbet.

Acel zâmbet o făcea pe fată să se enerveze mai mult decât era deja.

Pentru ea, acel zâmbet era unul arogant și fals.

De parcă îi făcea în ciudă cu ceva fetei.

O durea și ar fi mințit dacă ar fi spus că nu o afectează. Se simțea de parcă nu mai putea să-şi țină lacrimile în frâu. Spera doar ca băieții să plece mai repete, iar ea să ajungă acasă.

Gândul ei era la patul comod din cameră ei.

Voia să se bage sub plapumă şi să plângă până a doua zi.

Se ruga la ceruri ca băieții să plece cât mai repete şi să nu-i mai vadă prea curând.

Aceste vise sunt întrerupte de tatăl fetei, care spre nefericirea ei spune ceva ce o face pe fată să vrea să intre în pământ.

—Cum de abia acum aflu că locuim atât de aproape? Ce ziceți dacă veniți la cină în seara asta? Doar dacă aveți timp, bineînțeles.

YON

Ce tocmai a spus? Cumva nu am auzit eu bine? Nu şi-a dat seama că eu nu-i vreau prin preajma mea?

Toți trei se uită la mine de parcă ar cere acordul meu... dacă au voie sau nu.

Dacă ar fi după mine, i-aşi da afara în şuturi chiar şi din biroul tatei.