AUTOAREA
Yon plecase de ceva timp de acasă și într-un final a ajuns la magazin, chiar dacă îi luase mai mult decât credea la început.
Cu toate că s-a rătăcit de câteva ori, deviind de la drum și ajungând într-un părculeț pustiu, până la urmă a ajuns unde trebuia.
Chiar nu era departe de casa ei, iar acum spera să ajungă în mai puțin de zece minute, asta fiind mai mult decât perfect pentru ea.
Locul era frumos, iar priveliștea o făcea din nou și din nou să se piardă în frumusețea ei.
Se simțea bine aici și era păcat că nu era prea des vizitată zona, însă cu atât mai bine pentru ea și pentru siguranța ei, iar de acum avea de gând să vină mai des aici, simțind cum acesta era un loc rar în care se putea relaxa. Un loc în care poate să își lase durerea deoparte și să își vindece rănile adânci și incurabile.
Aceasta întră în magazin fără să mai stea pe gânduri, iar după ce o salută politicos pe fata de la casă, se duce direct la raionul cu dulciuri, fiindu-i poftă de o prăjitură cu vanilie.
Normal ar fi fost să mănânce ceva consistent și bun pentru stomacul său, însă nu mai mâncase ceva dulce de mult timp, iar acum sângele îi curgea rapid prin vene din cauza nevoiei de zahăr. Urma să stea trează toată noaptea, însă nu regreta.
Jimin ajunsese și el de ceva timp și după ce și-a luat ceva de mâncare, atât pentru el cât și pentru băteți, a plătit totul la casă și a mers spre masa de la geamul mare din magazin. Își puse cele două pungi pline pe masă și își scoate pachetul de cină, băgându-l în cuptorul cu microunde de lângă el, așteptând în liniște câteva minute, privind atent și fascinat lacul din față în care luna se reflecta.
Imaginea din fața lui îl relaxa.
Era o priveliște de care nu se putea sătura vreodată, simțind cum nu își mai dorea să plece de acolo.
Își trage masca de la gură, iar în schimb își trage șapca mai bine pe ochi, pentru orice eventualitate, după care începe să mănânce.
Imediat după ce își i-a prăjitura dorită, Yon o plătește, spunându-i fetei că nu este nevoie să o pună la pachet fiindcă are de gând să mănânce aici.
Fata de la casă zâmbește și o urmărește în continuare cu privirea, zâmbind.
S-a învârtit pe acolo până a găsit masa și când a ajuns în dreptul ei, s-a așezat, ignorând băiatul de lângă.
Era puțin surprinsă să vadă doar o masă și chiar dacă era doar una, ar fi trebuit să fie măcar pentru mai multe persoane.
Trei locuri i se păreau chiar puține până să realizeze că de fapt nu este prea vizitat acest magazin.
Ce-i drept, cartierul chiar nu era locuit de multe persoane.
Erau puține case şi mulți copaci, parcuri de distracții şi magazine, dar pentru ce dacă nu sunt mulți oameni care vin pe aici...
Între Jimin și Yon era un scaun distanță, fata considerând că nu ar fi prea potrivit să stea aproape de un străin și nu ar fi vrut ca băiatul să o considere o ciudată dacă avea să se așeze chiar lângă el.
YON
Am luat o gură din prăjitură imediat cum i-am desfăcut ambalajul, simțind cum toată nevoia de zahăr se risipește.
Poate nu era chiar potrivit să mănânc dulciuri pe stomacul gol, dar chiar mi-au lipsit dulciurile.
Nu mai mâncasem de mult din cauza insomniei, fiindcă tata mi-a spus că mă agită prea mult zahărul, iar acum am zis că este în regulă dacă mănânc măcar puțin.
