Departe de a fi predestinați

CAPITOLUL 23: Pentru un soț gelos, furios, pe care nu l-am suportat niciodată

Lord Huntly,

Mă adresez Domniei Tale, pentru că aceasta îți este o scrisoare dedicată. Dacă ajungi să deschizi sigiliul, cu siguranță te-ai certat cu lady Cora, cu siguranță ai jignit-o pe ea și pe odrasla despre care nu aveam habar acum câteva clipe. Păcat!

Femeia aceasta a dumitale, așa tânără cum este, și-a sacrificat reputația pentru ca douăzeci de prostituate să și-o salveze pe a lor. Recunosc faptul că am șantajat-o să fure de la dumitale o corabie, pentru că sunt disperat. Tatăl meu și-a deschis de ani buni un bordel în care vinde zilele unor minore, unor copile nu mai mari sau cel puțin de aceeași vârstă cu a soției dumitale. Și, în timp ce ea și-a ales bărbatul cu care să înceapă drumul sinuos al aventurilor sexuale, fetele pe care tata le-a surghiunit sunt obligate să se culce cu mulți dintre decrepiții cu care dumitale stai de vorbă la petreceri, cei pe care nu îi suport defel.

De altfel, lasă-mă să îți explic un aspect, pentru că sunt convins că ai expediat-o pe lady Cora într-o sumă de prejudecăți fără a înțelege cum a ajuns ea să îmi datoreze mie un favor, în primul rând. Mie, cel care te-a asuprit la Eaton și care nu regretă prea mult din cele făcute. Erai un molâu, Huntly. Sper că ți-am arătat puțin din gustul vieții mele, cel mult, căci, deși lipsită de afecțiune, viața ta infantilă nu a suportat niciodată ceea ce a suportat a mea.

Într-o zi, lady Cora vine la mine, cerându-mi să îi spun unde se țin duelurile. Îmi zice că tata a intrat într-un duel pentru onoareai ei. Îți vine să crezi asta? Mie nu. Râd. Îmi bat joc de ea. În cele din urmă, datorită obrajilor roz, a buzelor care se mușcă voluptuoase una peste alta, îmi dau seama! Fata aceasta nu deplânge niciun moment posibila moarte a lordului West, ci a partenerului. Cine e partenerul tatei? Cine să fie? Cine? Scot de la ea numele dumitale și, în sinea mea, sunt perplex. Pardon, domnule, dar deunăzi o ridicai pe brațele tale și vă prefăceați că e zmeul de înălțat pentru acea zi. Am avut dreptul să fiu șocat, să mă întreb chiar eu când a crescut lady Cora atât de mult și când ai îmbătrânit dumneata într-atât încât să te gândești la căsătorie.

Pentru mine, odată cunoscută această relație, era clar că se va sfârși cu o căsătorie. Cred că pentru toți cei care știam, să fie și lord Kit printre aceștia?, era limpede, mai puțin pentru dumneata și pentru ea. Oricum mirii află ultimii că sunt miri.

În fine. Îi spun locația și o ispitesc. Ai o armă, doamnă? Nu, îmi răspunde ea. Și cum vrei să-i ții piept? Ea chiar credea că avea să se lupte cu dumneata, ceea ce, din nou, m-a amuzat. Atunci, scot arma mea, arma cu care mă perind prin Londra, pentru că acesta este un oraș atât de civilizat, încât nu pot pleca până la croitor fără revolver. Tresare. O îndemn să atingă materialul. Îl atinge. Văd în ochii ei o sclipire îngrozitoare și mă întreb dacă femeia aceasta este fată sau o fi greșit, din nou, Dumnezeu sexul. Duce arma aproape de piept și nu mă îndoiesc: lady Cora e femeie și încă una îndrăgostită. Numai una care iubește poate avea așa o voință. Îi propun, atunci, să-i împrumut arma în schimbul a ceva. Și așa îi propun ca, după căsătoria cu tata, să facă rost de o corabie de la el pentru mine ca să fug cu cele douăzeci de suflete în America. Sigur că tata i-ar fi rupt picioarele și ea ar fi fost a douăzeci și una fată pe care trebuia să o salvez, după ce reveneam în Londra. Asta dacă mai reveneam. Dacă mai revin.

Acum găsesc oportunitatea de a-mi cere datoria, pentru că s-a căsătorit cu un bărbat cu bărci. De una te poți descotorosi. I-am cerut, în seara balului în cinstea bebelușului vostru, să fure de la tine o corabie. Aproape că m-a plesnit. Eram pregătit să mă plesnească. Dar nu. Nu a făcut-o. Îi venea să se întindă pe jos și să moară. Aproape că a făcut-o când servitoarea aceea a ei a anunțat-o că aveți convulsii. Cred că avea impresia că te-a extenuat în pat și ai făcut infarct. Posibil. Să nu comparăm un hodorog de treizeci și doi de ani cu o tinerică de șaptesprezece, domnule!

Azi, de dimineață, primesc o scrisoare cu sigiliul tău și mă gândesc la faptul că te-ai făcut bine repede, ai luat-o la întrebări și ai crezut, eronat, că avem o aventură. Credeam că e cazul să îmi curăț revolverul. Nu. Scrisoarea era de la marchiză și mă informa că ne vedem la opt. Cumva, ai aflat și tu asta, de-aia citești. Urât să-ți urmărești soția, totuși.

În concluzie, mi-ar plăcea să știi că nu mă atrage soția ta deloc. Am alte plăceri în viață, iar ele nu sunt legate de sexul frumos. De asemenea, vreau să știi că lady Cora plânge acum în drum spre casa voastră, certată de tine, obligată să te suporte, pentru că nu a renunțat când trebuia la un marchiz fără inimă. Bizar! Niciodată nu a făcut lucrurile pentru propria ei inimă, deși ar trebui.

Pentru un soț gelos, furios, pe care nu l-am suportat niciodată!

Brom