Departe de a fi predestinați

CAPITOLUL 32: Păcăleala

Noiembrie, 1818

Cora a încetat discuția cu Dacre, din bibliotecă, pentru că niciodată nu și-a dorit să-l părăsească. Nu de dragul copilului. Niciodată nu ar fi rămas alături de marchiz luând în calcul exclusiv copilul. Cora Quinty, marchiză de Huntly acum, îl iubea cu adevărat pe soțul ei. Acesta este motivul real pentru care a ales să îl creadă când i-a zis că nu o înșală și că îi va explica totul după nașterea bebelușului. A simțit că orice dramă în plus ar putea periclita relația dintre ei, iar acum, în al nouălea ceas, Cora știa că își dorea să rămână alături de acest bărbat toată viața ei. Privindu-l la micul dejun, în ziua în care împlinea treizeci și trei de ani, era mult prea fericită pentru a lua în calcul ridurile și cearcănele soțului ei, cu atât mai mult cu cât și el zâmbea și o săruta încontinuu. S-ar putea spune că uitaseră cuvintele nespuse între ei, chiar dacă fiecare rămânea cu gândurile sale.

Asta până în clipa în care Cora își aminti de ce trebuia să își facă griji.

Ce făcea Dacre când ea simți neliniștea asta în suflet? Ah, da! Își înmuia penița în cerneală pentru a scrie nu știu ce pe o coală de hârtie. Și ce făcea ea? Eflora o carte. Asta și se gândea dacă soțul ei va aprecia cadoul de ziua lui. Nu putea spune că era un cadou în toată puterea cuvântului, ci mai degrabă o recuperare a ceva... Era vorba despre armăsarul pe care îl vânduse când fugise pentru a îndeplini partea ei de înțelegere cu Brom. Cu câteva săptămâni în urmă dăduse de urma bărbatului căruia i-l vânduse cu ajutorul grăjdarului. Calul pursânge al lui Dacre se afla acum în grajdurile conacului, acolo unde voia să îl ducă după ce vor fi luat ceaiul în biroul său, căci marchizul îi spusese că trebuia să răspundă urgent unei scrisori. Și ea nu-l întrebase încă ce scrisoare. Era neglijentă.

Această parte a planului de ziua lui se ducea de râpă acum, când un sătean – îl recunoștea după hainele simple, căci nu îl mai văzuse niciodă și nici n-ar fi avut cum, dat fiind faptul că nu petrecea foarte mult timp în satul de pe deal – se înfățișă înaintea ducelui cu un mesaj îngrijorător, unul care îi făcu pe amândoi atenți:

— Excelență! Biserica... Biserica arde!

Tânărul trebuie să fi spus adevărul, mai ales că pe chip i se citea groaza, buzele îi erau uscate și livide și transpirase destul de mult. Arăta ca un om îngrijorat.

Primul lucru la care se gândise Dacre fusese cripta familiei; coșciugele familiei și decorațiunile din lemn din interior nu puteau să dispară pur și simplu din cauza focului. Bineînțeles că era ziua lui și dorea să petreacă alături de Cora, da, soția lui intrase oficial în a noua lună de sarcină și trebuia să fie aproape de ea și mai era și epistula pe care o primise dis-de-dimineață, dar nu rezistă mesajului. Și, deși nu mai stătu să întrebe cum se întâmplase asta, conveni să vină să dea o mână de ajutor locuitorilor.

Cora nu se împotrivise – era foarte important ca arendașii să simtă că Dacre era unul de-al lor, astfel încât moșia să prospere –, ci doar de ridică greoaie. Avea impresia că pântecele îi creștea îngrijorător de mult, iar povara o lăsa cu greu să se miște. Dacre îi aruncă o privire îngrijorată înainte de a pleca:

— Voi fi în curând înapoi, draga mea. Voi...

— Du-te!, îl îndemnă Cora, chiar dacă avea presimțirile sale cu privire la acest eveniment pe care nu dorea să le împărtășească din dorința de a nu-l alarma. E timp și pentru cadoul meu, îi șopti, crezând că aceasta era grija lui în momentul de față.

Nu îi stătea lui mintea la codu, evident, dar îi strânse mijlocul și ieși pe ușa bibliotecii cu speranța că în lipsa lui totul va fi bine. Dacă și-ar fi ascultat instinctul, nu ar fi plecat, iar această zi nu ar fi rămas niciodată în amintirea soților de Huntly. De altfel, dacă femeia nu s-ar fi sprijinit de biroul lui Dacre, obosită, nu ar fi observat sigiliul tatălui ei pe scrisoare care fusese adusă de dimineață. Plicul era mai degrabă sfâșiat de soțul ei, iar rândurile începute pe o nouă coală purtau amprenta scrisului neglijent al lui Dacre. Se încruntă.