I got love: A diary for Min Yoongi

6

30.11.2011

Dragă jurnalule,

Au trecut mai bine de trei luni de la incidentul cu Yoongi. De când am început școala, ne vedeam zilnic în autobuz și uneori, ne întâlneam și prin cartier sau la restaurantul familiei lui, dar niciodată nu ne adresam nici un cuvânt. Eu fiindcă, încă sunt stânjenită și el fiindcă, puțin îi pasă de existența mea.

Era la fel, nu se schimbase deloc, aceiași față monotonă, aceiași ochi somnoroși, aceiași stare detașată de întreaga lume. Credeam că este doar arogant, dar ceva din mine spunea că el nu este așa, că doar se exteriorizează astfel.

Începusem să fiu interesată de el, de persoana lui, de viața lui, așa că întotdeauna când aveam ocazia l-am adus în discuție întâmplător, ca să nu dau de bănuit, în convorbirile cu amicii din cartier și uneori cu verișorul meu. Am aflat destul de multe despre el. Bo-gum mi-a spus că Yoongi este foarte "bad boy", că niciodată nu își ascultă părinții și fratele mai mare, că notele sale de la școală sunt foarte slabe și merge mai mult din obligația familiei, care mereu se plânge de el că este un fiu neascultător.

M-am întristat când am auzit asta, dar totuși am mai aflat ceva foarte interesant, că lui Yoongi îi place rap-ul, că scrie versuri și chiar face rap, ori de câte ori are ocazia și nu este prins de mama lui. Deci, versurile pe care el le scria atunci la restaurant, erau pentru piesele lui.

Acum că, am aflat atâtea despre el în aceste luni, persoana lui mă atrage și mai mult. Mereu îmi pun întrebări de genul în minte: "Oare ce fel de versuri scrie?", "Oare vrea să devină rapper?", "De ce părinții lui nu îl lasă să facă ce își dorește?".

Moon Geum-Young

____________________________________

Hello! Uneori mă întreb dacă are sens ce scriu. 🤦🏼‍♀️