25

131 16 4
                                    

25.09.2017

Dragă jurnalule,

Timpul trece foarte repede, trece de zici că nici nu a fost, și totuși, atunci când aștepți trece mai greu, secundele devin minute, minutele ore, orele zile și așa mai departe. Până și ultima mea speranță s-a spulberat, precum o picătură de apă ajunsă la sol și spărgându-se.

Este sfârșitul lui septembrie, a trecut jumătate de an. Jumătate de an, în care am așteptat un semn de viață, un mesaj, un apel, o scrisoare, o întâlnire neprevăzută, dar nu s-a întâmplat nimic.

De ce l-am așteptat? De ce îmi pasă așa mult de el? Am așteptat atâția ani cu sufletul la gură, pentru a mă reîntâlni cu el și totuși, de ce? Cred că, deja a uitat de existența mea, dar atunci de ce m-a așteptat în acea zi? Mi-a zis că sunt o companie plăcută, s-a prefăcut bolnav doar pentru a se reîntoarce înapoi în Seoul cu mine, am făcut schimb de numere cu scopul de a ține legătura, dar el nu m-a căutat. Mă simt uitată, abandonată de el.

Tocmai, ce a revenit. Un nou album, o nouă melodie, o nouă coafură. Am fost la toate performanțele melodiilor, l-am văzut pe scenă, era același Yoongi - zâmbăreț, timid și adormit. Nu am fost și la întâlnirea cu fanii. De ce aș fi mers? Să mă întâlnesc cu el și să mă prefac că totul este normal între noi?

Yoongi, de ce te joci cu mine?

Moon Geum-Young

______________________________________

Hello lume!

I got love: A diary for Min YoongiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum