I got love: A diary for Min Yoongi

33

23.01.2019

Dragă jurnalule,

S-a terminat? Prefer să cred că nu. Ne-am despărțit și reîntâlnit de atâtea ori, încât mai am speranța că ne vom reîntâlni din nou. Cândva vom putea fi împreună din nou, fără ca cineva să intervină, fără reguli. Vom putea să ne plimbăm în plină zi pe străzile aglomerate, fără frică.

Ultima noastră întâlnire, la unul din stadioanele Seoulului, știind că acolo vor fi mai puțini fani și mai ales, la ora șapte seara în plină iarnă. Nici unul din noi nu a scos o vorbă, timp de câteva minute. Doar stăteam și priveam pierduți puținele persoane ce alergau, se plimbau sau mai aruncau câte o minge în coșul de baschet. Îmi aminteam de momentul în care l-am surprins pe Yoongi în Daegu, jucând baschet, iar eu căzusem de pe acea bancă, făcându-mă de rușine. Au trecut ani de atunci, ani în care m-am schimbat, dar nu am încetat nici măcar o secundă să nu mă gândesc la Yoongi.

Când ne-am întors de pe stadion, parcă număram secundele, pășind tot mai încet și rugându-ne ca aceste momente să nu moară niciodată sau să ne pierdem și noi o dată cu ele. Nu îmi venea să cred că era ultima noastră întâlnire. Eu îl voi putea vedea și asculta zilnic pe Yoongi prin intermediul internetului, dar el poate nu mă va revedea și auzi niciodată. Nu voi mai merge la fan meeting uri. Ne-am face rău amândurora. Îmi doresc ca el să mă uite, să uite de existența mea, de vocea și de prezența mea, așa durerea nu ar mai exista nici ea. Sărutul din fața porților căminului. Primul și ultimul nostru sărut. Un sărut ce exprima "te iubesc" și "adio".

Yoongi, îmi pare rău, că nu am reușit să lupt mai mult pentru amândoi. Drumul nostru se oprește aici.

Moon Geum-Young

______________________________________

Vă mulțumesc din suflet pentru cei 1k de ochișori. Vă iubesc! 🤧