04.01.2012
Dragă jurnalule,
S-a întâmplat ceva neprevăzut zilele trecute. Verișorul meu a organizat o mică petrecere de revelion, la el acasă. Am rămas plăcut surprinsă, când m-a invitat și pe mine. Probabil, tot din obligația că suntem rude, dar nu îmi pasă, eram fericită că îl puteam observa toată seara pe Yoongi. Știam că el nu va lipsi.
Așa a și fost. El era acolo ca de obicei, nu se distra, nu zâmbea, nu interacționa cu persoanele din jur, dar era frumos. Era frumos atât fizic, cât și psihic. Avea o aură misterioasă ce îl înconjura. Era diferit de restul persoanelor și asta mă atrăgea cel mai mult la el. El era el.
Am ieșit afară pe balcon, mi-am scos carnețelul și am început să scriu. Mereu am simțit o atracție pentru poezie și de a scrie versuri. Îmi scriam gândurile și mă linișteam, iar Yoongi este noua mea inspirație de ceva vreme.
"-Oh, ființă prea naivă,
Toată tristețea derivă
Din nevoia de iubire,
Neputința de a-i spune."O siluetă și-a făcut simțită prezența lângă mine. Era Yoongi. S-a uitat curios la mine și la carnețel, apoi m-a întrebat răgușit dacă scriu versuri. I-am răspuns timidă că scriu poezie. Un zâmbet micuț și-a făcut prezența pe chipul lui palid. Era pentru prima dată când l-am văzut zâmbind și era așa de frumos. Zâmbea pentru mine. Luminile de la artificii i-au luminat chipul, făcându-l să strălucească.
Yoongi, ești frumos când zâmbești.
Moon Geum-Young
____________________________________
Versurile nu îmi aparțin, sunt ale prietenei mele. 🤗
CITEȘTI
I got love: A diary for Min Yoongi
Short StoryJurnal | Proză scurtă | Dragoste Moon Geum-Young era o simplă fată cu vise mărețe și speranțe în ochi. Locuia undeva prin Daegu, Coreea de Sud. Avea o familie nu prea iubitoare, mai mult de formă, iar prieteni, îi avea și pe aceia tot de formă. Duc...