Ploaie de intuneric

Prolog

     ,, Umbra este o reverență pe care lumina i-o face întunericului "
                       
                                — Lucian Blaga

      Te-ai simțit vreodată atât de rău, chiar atât de rău încât să vrei să pleci din viața asta? Așa mă simțeam eu. Iar partea cea mai proastă era că, mă simțeam așa de mult. De ce? Cred că erau mult prea multe motive. Nu avea niciun rost să le enumăr iar pe toate. Ceea ce a ajuns pe umerii mei, aproape că m-a făcut să cad cu fața în nisip. Ce tot spun? Am căzut de mult, dar nu asta era problema. Nu e așa rău, totuși, nu? Atunci, țin să precizez că era nisip mișcător. Din ăsta nu ieși atât de ușor pe cât ai vrea. Eu una, era să mă scufund cu totul. Nu am avut nicio ancoră, și absolut nicio persoană de care să mă sprijin. Sinceră să fiu, nici eu nu știu cum de am mai putut să ajung aici acum. Nu că ar fi cine știe ce moment important. Doar o pierdere de vreme. La fel ca orice lucru din ultimii mei ani trăiți în locul ăsta. Loc care e mult mai rău decât era înainte.