Ploaie de intuneric

Capitolul 12

     Mia era în camera mea. Venise să vadă dacă vreau să ies cu ei în seara asta, dar am zis nu. Se pare că de data asta nu m-a mai lăsat să fac cum vreau eu, și mi-a scos câteva haine din dulap, fără să mă lase să spun ceva. Recunosc, nu mă încânta ideea. Nu aveam niciun chef să ies cu ei azi.

    Până la urmă, am îmbrăcat tricoul și blugii pe care mi i-a aruncat și am făcut-o să tacă. Nu am întrebat unde vrea să mergem, dar cred că era tot pe undeva pe unde am mers data trecută.

     În curte ne-am întâlnit cu ceilalți. Landon râdea la ceva spus de Pinkie, iar Aquarius privea gânditor undeva în spatele lor. Când însă ne văzură, zâmbi. Era totuși ceva ce încerca să ascundă. Dar, nu aveam să întreb ceva. Fiecare dintre noi are lucruri pe care nu le spune nimănui.

   — Oh, dar uite dacă nu e chiar fata care a uitat de prietenii ei.

     Landon fu cel care vorbise primul.

     Mi-am mișcat buzele în stânga și am închis un ochi. Mă simțeam puțin prost. Dar, cu siguranță nu o să recunosc care era adevăratul motiv pentru care am făcut asta. Ei nu știau cum era Adam cu adevărat, nu îl plăceau.

   — Nu m-am simțit bine.

     Ajung lângă ei, iar Pinkie îmi zâmbește și ea. Landon era cu mâinile în buzunar și se abținea să nu râdă din nou. Lucrul ăsta m-a facut să mă întreb dacă am ceva pe față.

   — Voi? Ce ați mai făcut?

   — Eu am văzut o serie de filme mișto, spune Landon.

   — Eu nu am făcut nimic. Încă mă întreb cu cine voi merge la bal.

     La ultimul cuvânt, am crezut că nu am auzit bine.
   
     Bal?

     Eram cumva într-un basm? Anul terminal nu era sigur.

   — Cum adică bal?

     Cei patru își aruncă o privire unul altuia, apoi Landon zâmbește cu gura până la urechi.

   — Este balul pe care îl facem în fiecare an în perioada asta. Nu știe nimeni de ce e organizat, dar se strâng toți cei din lumea noastră. De la conducători la studenți.

     Nu aveam absolut nicio idee despre asta. De ce nu am văzut nimic? De ce nu mi-a spus cineva ceva?

   — Nu am mai auzit despre așa ceva.

   — Tu vorbești serios? întreabă Mia. Credeam că știi. Chiar am vrut să te întreb cu cine mergi.

   — Cu cine merg?
 
     După câte că habar nu aveam de nimic, aflu că mai era nevoie și de partener? Adică, un băiat?

   — Trebuie să ai partener ca să mergi. Fată și băiat, băiat și fată. Presupun că nu îți plac fetele, nu?

     Mi-am ridicat sprâncenele, apoi mi-a apărut un gând că s-ar putea să își bată joc de mine.

   — Bineînțeles că nu..., nu în felul ăla.

     Mi-am simțit obrajii încălzindu-se, și am avut un impuls să mă întorc cu spatele, sau să îmi acopăr fața cu ceva.

   — Atunci, găsește un băiat cu care să vii.

   — Voi chiar vorbiți serios?

   — Normal că vorbim serios, începe Mia. De unde crezi că ne-ar fi venit nouă ideea asta?

     Le-am studiat fețele cu atenție, și chiar nu păreau sa mintă cu ceva. Bine, asta dacă mă uit la Mia și Pinkie. Landon se abținea cu greu să nu râdă, iar Aquarius nu spuse nimic.