Ploaie de intuneric

Capitolul 6

     După ce m-am asigurat că Shadow poate să stea câteva zeci de minute singur, mi-am făcut curaj și am ieșit.

     Aveam emoții.

     Știu că nu ar fi trebuit să simt asta, dar nu mai era alt sentiment care să se observe atât de tare înăuntrul meu. Iar lucrul ăsta nu îmi plăcea. Îmi era și frică pe deasupra, dar asta nu întrecea emoțiile. Mă comportam ca în prima zi la Dumbervill. Ba nu, dacă stau să mă gândesc mai bine, e cu mult peste ceea ce simțeam atunci. Iar chestia asta nu puteam să o înțeleg deloc.

     M-am uitat în jur când am ieșit afară, dar nu am văzut pe nimeni cunoscut. Erau două fete undeva lângă intrare, iau un tip care sigur nu era Aquarius, stătea pe o bancă, undeva în dreapta. Nu ajunsese nimeni încă.

     Am înghițit în sec, apoi am continuat să privesc nerăbdătoare în jur. Nu știam cum sunt prietenii lui. Nici măcar nu aveam idee cum arăta. Dar speram să fie la fel de puțin cum e el. Bine, nu îl știu cum e cu siguranță, dar părea de treabă. Sper să nu îmi schimb părerea mai târziu.

     Peste câteva secunde, din clădirea din care am ieșit eu, ies alte câteva persoane gălăgioase. Mai întâi trec pe lângă mine două fete și doi băieți, apoi îl vad pe El.

     Avea o jachetă neagră, iar părul îi era ciufulit în adevãratul sens la cuvântului. Dar nu era nici urmă de Aquarius. Iar asta m-a facut să mă liniștesc pentru o secundă. Am avut un moment în care am crezut că acesta e grupul de care vorbea el.

     Trece pe lângă mine fără să mă vadă.

     Chiar dacă nu vorbim foarte mult, sau nu suntem prieteni, mi-ar fi plăcut ca măcar să mă fi recunoscut. Nu cred că era atât de greu să îmi vadă fața la fix câțiva centimetri. Iar afara e încă puțină lumină. Chiar dacă e doar puțin, ai putea să descifrezi chipul cuiva cunoscut. Dar nu o să spun nimic. Până la urmă, nici eu nu am spus ceva. Și chiar dacă m-ar fi văzut, nu cred că ar fi deschis gura și m-ar fi întrebat cum o mai duc. Nu, cu siguranță. Dar tot aș fi vrut să mă observe.

   — Sky!

     Mă răsucesc pe călcâie când recunosc vocea, apoi încerc să schițez un zâmbet.

   — Aquarius!

     Chiar mă bucuram să îl văd. Pentru o clipă am crezut că mi-a tras clapa. Nu sunt o persoană atât de mișto, cu care să vrei să îți petreci timpul. Nu îl condamnam.

     În spatele lui mai observ alte trei persoane.

     O fată cu păr roșu, care semăna izbitor cu cea pe care am văzut-o azi dimineață. O altă fată brunetă, și un tip care râdea de o glumă spusă de una dintre fete. Când au ajuns în fața mea, m-au examinat fiecare pe rând, vrând parcă să vadă cum arăt pe dinăuntru. Sunt sigură că orice părere și-ar fi făcut ei, nu e una bună. Cel puțin, nu una corectă.

   — Ei sunt Landon, Mia și Pinkie. Prieteni, ea e Sky. E luminoasă.

     După fețele lor, mi-am dat seama că nu aveau nicio idee despre cine sunt. Și, dintr-un anume motiv, Aquarius nu adusese vorba despre asta înainte. Poate că ar fi vrut să le văd și lor fețele, ca să observ că nu erau deloc diferite de cea pe care a avut-o el când a aflat asta.

   — Încântată

     Dat fiind momentul, creierul meu nu a putut să găsească o altă propoziție. Sau, mai bine spus, un alt cuvânt.

     După câteva minute de plimbat, am început să vorbesc ceva mai mult cu cei trei. Am aflat că Landon e un naturat, Pinkie e o zână, iar Mia e un spiriduș din secțiunea patru. Nici măcar nu știam în privința căruia să fiu mai curioasă. Dacă ar fi să îl dau la o parte pe Landon, zâna și spiridușul sunt cu siguranță cele mai ciudate. Dar și incredibile în același timp. Sunt veniți aici de câteva luni, cu excepția lui Landon, care a apărut la două săptămâni după.