Drumul catre adevar

Harta

Trag de ata si o trapa urmata de un val de praf aproape imi loveste capul. Fara scari deci.
Fac un turn din cutii rugandu ma sa nu mi rup gatul si cumva reusesc sa urc. Fara telefon si lanterna. Fara Tikki. Daca acum ar fi sa mor,un moment mai bun nu s a gasit.
Spre norocul meu un bec micut atarna langa o alta ata. Si se face lumina. Mai multe cutii,super.
Iau o cutie la intamplare si gasesc
Hainute de baietel..?
Nu credeam ca o sa le vad vreodata. Adica nici nu stiam ca exista dar stiu ale cui sunt. Fratele meu..
"Locul meu nu e aici"
Ce ai vrut sa mi spui atunci?
Dau cutia de o parte si iau un album cu poze. Poze de dinainte sa ma nasc eu. Ce frumos era
Ce o face acum
Unde o fi
Ma mai tine minte?
Oare ce ma asteptam sa gasesc venind aici..
Cand voiam sa pun totul la loc,ceva îmi atrage atentia. Un jurnal.
Il deschid fara tragere de inima si in el vad desenat o harta. Aproape mi a cazut fata cand am inceput sa citesc.
"E a treia zi de cand l am luat pe Sazed. Totul e asa ciudat. Il simt cum ma mananca pe dinauntru,cum toata energia si fiinta mea este trasa lasandu ma sa mor. Dar nu inca"
Ma opresc repede din citit. Stiam ca am un frate,stiam ca a plecat,dar nu cum ca ar fi murit. Cum i ar fi ajuns aici jurnalul?
Il analizez mai bine si are un simbol ciudat pe el. Un sarpe care isi musca coada.Infinitul deci. Nu cred ca a murit,cred ca,cumva l a adus aici stiind ca il voi gasi. Dar pentru ce? Infinit la ce? E un indiciu,normal. Nu mi l aduc bine minte pe al meu frate dar stiu ca era foarte destept.
Il iau cu mine si cobor. Apuc un ghiozdan mai vechi indes niste conserve si plec. Unde ? Habar n am. Incerc sa urmez harta si nu pare un drum prea scurt,si cum masina e aici...
Ma intorc si verific benzina. Nu e suficienta. Caut in torpedou si imi gasesc cardul. Asta o sa faca zgomot. Nu ma mai obosesc sa incui garajul si apas pe acceleratie spre cea mai apropiata benzinarie.
Harta indica undeva in afara Parisului. Nu am o presimtire prea buna.Am condus toata noaptea si am ajuns..la o padure. Macar am constiinta impacata ca nu e padurea lui Sazed,trebuie mai intai sa pun mana pe cutie. Padurea asta...imi creste adrenalina enorm de mult. Pare familiara totusi,imi trag mai bine hanoracul pe mine si vad unde ma duce harta. Asta ti a fost Marinette,ne vedem pe lumea cealalta.
Inaintez singura,ok deja ma simt ca in filmele de groaza si sincer chiar imi e frica. Paranoia ma ia tare si subconstientul meu stie ca nu e bine ce fac. Nu s a luminat de tot,dar pot distinge ilustratiile hartii.Simt ca ma învart în cerc, dar stiti sentimentul ala,cand sunteti urmariti? Continui sa merg pana cand un copac imi atrage atentia. Un copac foarte familiar

Flashback
"Ce crezi ca a patit copacul,Shen?"
"Un fulger,vezi? Are urme de arsuri."
"Si cand o sa si revina?"
"Mari,e doar un copac. Asa o sa ramana. Nu mai poate fi reparat."
"Oh...Shen?"
"Hm?"
"Cine e omul ala?"

End flashback
Acum îmi amintesc. Ating scoarta arsa a copacului. Parca timpul a stat in loc.
Am ajuns.
Asta e.
Cuvintele maestrului imi rasuna in urechi "Cutia este pe fundul cerului si in largul apei unde se stinge soarele"
Reflexia cerului in lac,totul se leaga de lac. In mijlocul apei,unde lumina soarelui este cea mai stearsa
Si fundul apei...
Lacul in care am sarit cand eram mica
Asta nu e intamplator
Eu trebuia sa ajung aici
Ma descalt,imi arunc hanoracul langa adidasi pe pod si sar in apa. E atat de rece.
Unde e Motan Noir sa ma scoata de aici?

Ciudat
Nu stiu de unde a venit asta