Drumul catre adevar

Petrecerea #2

~Adrien pov~
Înainte sa ies din clasa aud ce spune Luka. Ca va da o petrecere.
Ma gandesc sa mi fac si eu aparitia,în plus Marinette va fi acolo. Asta va fi si mai interesant.

-Înapoi la petrecere-
Nu a trecut mult timp de cand eu,Kagami,Chloe si Lila am ajuns la petrecere.Nino mi a zis ca vrea sa vina cu Alya pentru ca are ceva sa i spuna. Bineînteles stiu deja si îl sustin,îmi e prieten. Stiu ca va face ceea ce trebuie.
Nu raman prea mult în gandurile mele. Am vazut o pe Marinette urcand în barca si plecand imediat cu un ghiozdan în camerele de jos. Oare doarme aici?Era chiar frumoasa.
Cred ca am baut prea mult.
Nu mai stiu ce gandesc.îmi las paharul de o parte si merg sa joc beerpong cu restul.
Pana sa ajung la masa o vad deja cum se întoarce si cum e trasa de o parte de Luka. Ce vorbesc cei doi oare?
Stau putin nemiscat si raman putin surprins cum o ia te umeri si îi scoate geaca. Marinette sa bea?La asta nu ma asteptam si nici de bine nu cred ca e. Dar totusi? De ce mi pasa mie
De ce mi ar pasa mie?
Oricum nu o suport. Sa se faca si manga daca vrea.

~Marinette Pov~
-Haideti sa jucam ceva *spune Chloe cu un ton pitigaiat*
-Daaa *raspund celelalte fete*
Serios acum,ce e cu vocea ei?:)))
Nu raspund ci doar îmi vad de putinul lichid din paharul meu care e pe terminate. Dupa shot ul pe care mi l a dat Luka,obligat neobligat e singurul pahar pe care l am mai baut. Si asta fiind cu bere deci nimic tare.
-Ce vreti sa jucam? *întreaba Lila*
-Haideti sa jucamm..adevar si provocare.*ok nu stiu de ce s a uitat asa la mine Kagami dar nu am un sentiment bun*
Se ridica în picioare si striga
-Hei baieti! Ne jucam adevar si provocare. Veniti?
Si normal ca o data ce au vazut atatea fete au venit toti.Inclusiv..o doamne. Adrien. Pe asta chiar n am presimtit o.
-Deci. Cine începe? *întreaba Alya cu o sticla în mana*
-Încep eu* spune Lila si îi ia sticla din mana*
O pune pe jos si o învarte. Adrien
-Adrien. Adevar sau provocare?
- Provocare.
-Te provoc sa saruti orice fata îti spun eu. Pe Marinette.
(Prea direct?:))trebuia sa se întample candva)
-Dar eu nu cred ca..
Kagami e întrerupta de Adrien care spune
-O fac daca ea nu are nimic împotriva

Nu e bine nu e bine nu e bine
Ma uit la Luka si Alya.Mi am dat seama ce gandesc amandoi dupa o simpla privire. Dar e doar un sarut,o petrecere. Luka a zis sa ma distrez. Vedem ce iese.
-O fac.
Toti se uita mirati.E si normal. Dau restul continutului din pahar pe gat si nu mi am dat seama dar a facut acelasi lucru simultan cu mine.
-Marinette nici sa nu îndraznesti sa...
Kagami nici mai apuca sa si termine propozitia.Simt cum sunt trasa de maini catre un corp solid,cu un cap mai înalt decat mine si cu un miros puternic de parfum dar unul care îti va da mereu o poveste dupa ce l ai mirosit.
Îmi ia fata în palme,si pot sa jur ca  în privirea lui am vazut partea lui buna.Nu stiu cum,de ce acum,de ce în situatia asta dar am vazut ceva bland. De parca nu ar vrea sa ma raneasca. Persoana care ma raneste mereu. Cand se apropie destul de mult de mine îl împing cu toata forta. Mare forta l am dat doi pasi în spate.
-Lila,nu fac asta.
In fata lui Kagami. Cred ca puteai gasii o provocare mai buna decat asta.
Spun asta si ma asez la locul meu langa Juleka. Nici nu m am uitat la Adrien sau la altcineva. Privirea mea a ramas tintuita în ochii lui Kagami si ai ei la fel. Nu vad furie,doar usuare. Si putina recunostinta cred. Pe langa Adrien sunt sigura ca ea tine la el. Nu vreau ca provocarea asta sa fie un alt motiv ca ea sa se ia de mine. Ma lipsesc de asta.
Se aude
-Oooo Adrien Agreste a fost respinsss
Auch
Îl vad cum îsi da ochii peste cap dar nu prea îmi pasa.Cred ca am facut ceea e e bine.
Simt cum sunt batuta pe umar de cineva.Un baiat roscat.
Il vad pe Luka cum îl fixeaza cu privirea,acesta nebagandu l în seama.
-Marinette,vino putin te rog. *Îmi sopseste Nathaniel*S a întamplat ceva cu Rose.Îti povestesc imediat.*
Scanez putin cercul si asa e. Rose nu e aici cum de nu am observat. Ma ridic brusc si spun
-Nu mai joc
Incep sa fug cu Nathaniel atragand destul de multa atentie,dar nu asta era problema mea acum. Ii aud pe Luka si Alya cum ma striga dar nu m am uitat înapoi. Am sarit cu Nath din barca continuand sa fugim ca doi dementi la 12 noaptea prin Paris.
Ajungem pe o carare ascunsa si foarte întunecata. Cam dubios.
-Ăă..Nath?. Unde e Rose?
-Îmi pare rau Marinette.
-Ce?.. Nathaniel..ce se întampla?
-Nu stiam cum sa te fac sa vrei sa vii cu mine.Trebuie sa îti spun ceva. Stiu ca suntem colegi dar nu mai pot.
-Ce naiba vrei sa spui? E 1 dimineata,nu stiu ce e în capul tau de m ai adus aici mintindu ma.
Îi întorc spatele si cand dau sa plec acesta ma prind strans de mana si ma întoarce cu fata la el.
-Nathaniel da mi drumul.
-Asculta ma. Marinette,am sentimente puternice fata de tine.Nu stiu cum ai reusit sa intrii în capul meu dar..cred ca sunt îndragostit de tine.
-Nath,esti beat. Hai sa ne întoarcem.
Chiar daca nu voiam sa îi arat teama mea,în acele secunde am încercat sa vorbesc pe cel mai neutru ton. Asta nu e bine.Deloc.
Nu stiu ce sa fac. Toate lucrurile mele inclusiv telefonul sunt pe barca. Stiu ca nu mi ar face rau dar e al naibii de întuneric,singura sursa de lumina fiind un felinar care palpaie.
-Nu
-Cum nu? Nath,îmi pare rau dar..
Nu mai apuc sa spun nimic ca roscatul da sa ma sarute. Din prima nu îi iese.Ma zbat încontinuu.
-NATHANIEL DA MI DRUMUL
LASA MA
M a trantit pe jos. Nu se poate ajunge acolo. Suntem colegi ce dumnezeu.Continui sa ma zbat si sa tip spunandu i ca e beat dar nu ma asculta.
Cand da sa ma mai sarute o data vad cum niste maini îl trag de pe mine.
La prima vedere nu mi am dat seama cine e.
Stiu doar ca persoana aia îi tragea pumni grei.M am apropiat.
-Opreste te! îl omori strigam eu
Pana sa realizez ca de fapt,cel care l a luat la bataie era
Adrien?
—AJUNGE ADRIEN
L am prins de brat si am încercat sa l trag dar parca nu se clintea. Cand mi a simtit atingerea i am simtit muschii relaxandu se.Il vad cum îi da drumul si ma trage dupa el.
-Adrien. Ma ignora
-ADRIEN
Incep sa ma smucesc din mana lui dar acesta tot ma ignora
-IN MORTII MEI ADRIEN LASA MA PUTIN
Plang? O doamne.
Incep sa respir greu si îmi da brusc drumul la mana
-Esti bine? Ce ai..
Se opreste din vorbit.Nu mai merge.Nu mai clipeste. Doar se uita la cat de jalnica sunt.
Cad brusc în genunchi si ma uit în pamant. Cat de proasta am putut sa fiu..
Faptul ca ploua nu ma ajuta.
Il vad cum se aseaza în fata mea
-Marinette..
Lacrimile mele curg mai repede si acesta îmi ridica fata.
-Plangi?
Îmi trag nasul
-Îmi pare rau. Îmi pare asa de rau.
Plangeam atat de tare si totusi îi spuneam asta
-Gata.Sunt aici.
Ma ia în brate atat de strans dar în acelasi timp fara sa vrea macar sa ma raneasca. De parca i ar fi frica sa ma sparg.
Nu mi vine sa cred ca a facut asta. Parca ma ura. Sau e doar mila.O nu. Nu am de gand sa fac EU asta.

Sper sa va placaa
E necorectat capitolul,scuze pentru greseli