Drumul catre adevar

Un akumatizat (2)

!!!exista o scena în bataia lor mai detaliata. Daca nu vreti/puteti sa cititi nu o faceti.!!!

Am ajuns la muzeu.
Un Titan urias încearca sa l prinda pe Motan Noir, e pustiu. Nu mai e nimeni. Sper ca toti s au ascuns. Decid sa o sun pe Alya
Raspunde
"Buburuzo?"
"Am auzit ca ai fost la muzeu. Nimeni sa nu mai vina aici. Sper ca ai plecat,daca nu fa o imediat"
Spun si îi închid.
Monstrul cu 2 ochi e imens.
Ajung la Motan Noir care acum e întins pe jos.
"Ti a luat cam mult nu crezi?"
Îl iau ca pe o mireasa si ne duc pe o cladire.
"Ce s a întamplat? Esti bine?"
"Mda. Nu stiu. Eram în exc... adica era o excursie si eram în zona. Cand l am vazut pe tipul asta. Nu stiu unde e demonul,dar un lucru e sigur. S a întors si e mai puternic ca niciodata. S ar putea sa avem nevoie de ajutor.
"Am auzit ca..stii tu. A murit cineva.."
"Am încercat..."
Plange?
Doamne.
"Nu am putut sa fac nimic. Sunt inutil"
Spune printre lacrimi.
Îl iau în brate.
"Shh.Nu e vina ta. Ridica si nu mai plange,nu uita cine esti"
Ma ridic în picioare si îi întind mana.
"Cine suntem. Sa l dam gata"
"De acord"
Se ridica si mi prinde mana.
"Deci,acum ce?"
Abia îsi termina propozitia. Un pumn imens face bucati cladirea pe care ne aflam facandu ne sa tipam si sa zburam în aer astfel despartindu ne.
Simt cum mi se închid ochii. Dar nu e timpul de asta. Ma ridic si îl caut pe Motan Noir cu privirea. Nu e.
Încep sa alerg spre Titan atacandu l cu tot ce aveam. Dar era prea puternic.
"Renunta. Esti una. Pana si Motan Noir a fugit cu coada între picioare.RENUNTA SI DA MI MIRACULOSUL"
Pana sa reactionez aud pe cineva cum striga.
"NICIODATA"
Si îl vad pe Motan Noir cum îi înfige batul într un ochi.
In spatele lui vin Rena Rouge si Viperion.
Nu...Luka,Alya.
Cu tot cu iluziile,întoarcerile în timp,gheara felinei si miraculosul meu nu îl putem înfrange.
E în zadar,suntem epuizati.În curand ne vom transforma.
"Haideti,sa mergem. Azi nu l putem învine"
"Si sa l lasam sa distruga tot?"
"Motan Noir uita te la noi,suntem depasiti. Trebuie sa ne gandim la ceva, sa l învingem. Dar nu azi."
"Sunt de acord cu Buburuza"
Spune Alya
"Foarte bine. Viperion?"
"Nu avem nici o sansa."
"Atunci gasim noi ceva. Voi doi,maestrul a zis ca trebuie sa înapoitati miraculosii. Data viitoare daca va fi nevoie,va putem încredinta din nou aceasta responsabilitate?"
"Uau,Motan Noir. Ce întelept ai devenit."
"Oh Bubu,nici n ai idee"
"Desigur"spune Alya si îmi întinde medalionul. La fel si Luka cu bratara.
"Trebuie sa plecam."
"Dar mai întai sa va scoatem de aici. Îl iau eu pe Luka. Tu du miraculosii maestrului si ia o pe Alya. Ai grija Buburuzo."spune Motan Noir si pleaca.
"Uau. Ce îngrijorat parea." Spune Alya.
"Mda. Sa mergem"

"E imposibil"
"De ce? Pot sa o fac"
"Nu,e prea periculos."
"E viata mea în joc,îmi asum fiecare decizie. O fac"
"Tocmai de aia nu te pot lasa sa o faci"
"Maestre,ne va distruge pe toti. Trebuie sa fac ceva."
"Si folosint toti miraculosii,vei avea o putere imensa,care te va distruge."
"Sunt pregatita sa fac asta. Si sa renunt la tot"
"Monstrul a plecat. Se va întoarce."
"Stiu,nu stiu ce pune la cale Hawk Moth dar e mare.Era sa ne distruga azi."
"Da..biata femeie.O cunosteai?"
"Nu stiu cine era. Au zis ceva de ea?"
"Da..cineva cu numele de Sara sau Sabine. Nu tin minte"
Ala a fost momentul în care toata viata mea a disparut într o secunda.
Tot ce am vazut,a fost negru.

"Marinette? Trezeste te! E dimineata trebuie sa pleci la scoala!"
"Mama?"

Ma ridic brusc
"Ai lesinat. Esti bine? Mi a spus Tikki.Poate nu e ea."
"Cate Sabine sa fie în Paris? Trebuie sa plec."

Picioarele mi se înmoaie. Casa mea e distrusa.
"Mama? Tata?"
Nu raspunde nimeni.
Nici la telefon.
Deci asta înseamna sa fii singur.
"Tikki...ce s a întamplat."
"Îmi pare rau Mari.."
Încep sa plang. Asta e tot ce pot face.
"Marinette?"
Luka
"Ce faci aici?" Spun si mi trag nasul.
"Totul e distrus.Nu mai e nimic aici. Nimeni."
"Oh Marinette.."spune si ma ia în brate
"Ai tai?.."
"Nu cred ca se mai întorc Luka.."
"Îmi pare.."
"Nu spune ca îti pare rau. Te rog.Nu acum,nu vreau asta. Nu sunt în stare."
"Înteleg. Nu mai mergem la scoala. E distrusa."
"Cand a avut timp sa o distruga?"
"Nu stim."
"Daca vrei poti venii cu noi. Nu poti ramane aici singura."
"Unde sa vin?"
"Mari..eu mama si Jule plecam. E prea periculos. Nu putem ramane."
"Luka eu..nu stiu. Nu pot pleca. Trebuie sa i caut. E casa mea."
"Daca se întoarce? Nu vreau sa mori."
"Ce naiba omule. Nu mor. Du te si ajuta ti familia. O sa fiu bine"
"Si tu esti familia mea. O sa raman cu tine. Le ajut sa plece dar nu te las aici. Pana cand moartea ne va despartii ai uitat?"
"Nu am zis niciodata asta"
"Taci,asa se zice la nunti,e romantic."
"Deci vrei sa fii romantic"
"Doar taci. Ma enervezi"
"Te iubesc mult Luka"
"Si eu te iubesc. Plec acum. Ai grija,ma întorc repede.
Locul asta e un dezastru"

Dupa 10 minute
"Ce naiba cautati voi aici?"