Drumul catre adevar

Amintiri

~Adrien pov~
Pana la urma petrecerea asta nu e atat de rea. Toti baietii sunt de treaba si ma mir.
Le vad pe fete cum se strang într un cerc si pe Lila cum striga ca joaca adevar si provocare. Mai toti baietii s au dus spre ele deci ce era sa fac.
Ma asez langa restul în cerc.
Cum pune Lila mana pe sticla si o învarte pica fix pe mine.
Ce puteam sa aleg în afara de provocare. Sincer ma gandeam la orice altceva doar la asta nu.
Sa o sarut pe Marinette.
~flashback~
Clasa a 5 a
-Buna toata lumea! Eu sunt Adrien. Ma bucur sa va cunosc pe toti!

-Heii eu sunt Marinette! Am 12 ani!
-Si eu 13. Nu e asa de mare diferenta. Alti prieteni în afara de Chloe nu am. Vrei sa fim prieteni?
-Daaa. Haide sa ti fac cunostinta cu restul. Nino el e Adrien colegul nostru nou. Adrien, el e Nino. Cred ca o sa va întelegeti.
~end flashback~

Mda,am fost prieteni.
Ciudat,nu?

~flashback~
Sfarsitul clasei a 7 a început de a 8 a
-Buna Adrien! Ce faci?
-Pleaca de aici! De ce vorbesti cu mine?
-Ce tot spui acolo?.
Adrien suntem prieteni
de ce mi spui asta?
-Prieteni? Eu cu tine? Visezi
-Daaa Dupain,visezi.
-Chloe? Ce se întampla?
-Cum ce se întampla? Adrien e prea bun ca sa fie prieten cu tine.
Haide sa mergem,nu mai sta langa ratata asta.
-Adrien,asculta ma..
-Nu vreau sa aud nimic de la tine! Esti o ratata
Mereu ai fost.
~endflashback~

Foarte buni prieteni.

~flashback~
Acasa la Adrien
-NU MA PRINZIIIII
-BA DAAAA
-MARINETTE AI GRIJA
-Sunt bine e doar o zgarietura,nu mai am 12 ani
-Nu, ai 13 :))Haide,lasa ma sa vad
-Vezi? Sunt bine
-Sa mergem sus am eu grija de tine

-Cu un pupic si un bandaj te vindeci imediat.Rana trece nu mai doare si poti sa iesi din nou la soare. Asta îmi spune mereu mama cand ma lovesc. Esti mai bine?
-Daaa mersi Adrien.

~end flashback~

De ce nu mai suntem?

~flashback~
Vacanta de vara clasa a 7 a

-Adrieeen cat ma bucur ca suntem în vacanta împreuna. Parintii nostrii sunt minunati
-Mdaa dar as fi vrut sa fie si Marinette aici,si Nino. Suntem prieteni foarte buni,stii?
-Marinette? E o ratata Adrien.Nici macar nu tine la tine.
-Poftim?
-Daa. Am auzit ca te minte si vorbeste mereu despre cat de mult te dispretuieste.
-Cand a zis asa ceva?
-Nu mai stiu dar crede ma ca e o ratata si nu merita atentia ta. Parca voiai prieteni adevarati. Ce prietena adevarat mai ai si tu Adrien.
-Mda,probabil fosta prietena. Si oricum probabil ai dreptate.
- E o fraiera

~end flashback~

Nu stiu daca atunci Chloe a spus adevarul dar a avut dreptate cu un lucru. Chiar e o fraiera.
Revenind.
Sunt mirat ca a acceptat la fel si restul. Nu stiu de ce dar simt o nevoie ciudata si o dorinta de a o trage langa mine si fix asta am si facut. De parca corpul meu se misca fara mine. Dau sa o sarut si
Ma respinge?
Asta a fost..
Ciudat
Aud pe cineva cum striga ca am fost respins. Asta nu o sa se termine asa.Marinette m a respins pe mine.
Ne continuam jocul dar sunt cu mintea în alta parte.
Brusc toata atentia mea se directioneaza spre un singur lucru. Nathaniel.
Ce naiba vrea?
Adica nu îmi pasa ce vrea dar sunt curios ce îi spune lui Marinette. Vad ca se ridica si fuge cu el. Tipul ala nu e de încredere.
Stiu,pentru ca o place. Dar nu asta e motivul pentru care nu e de încredere. Pur si simplu o simt.
Si de unde stiu ca o place? Am sursele mele.
Orice ar face nu mi miroase a bine.
Nu stiu de ce îmi bat capul dar ma roade curiozitatea.
Decid sa merg la baie si ma transform în Motan Noir.
Îi urmaresc pe cei doi si vad ca o duce pe aleea aia întunecata. Aleea aia întunecata e cel mai rau loc din tot Parisul. Ce o fi în capul ei. Înainte bea,acum asta?
Nu stiu, dar simt ca trebuie sa merg acolo ca Adrien.
Ma detransform si continui urmarirea. Aud discutia celor doi si îi simt frica lui Marintte de aici. Nesiguranta.
Ma simt
Ciudat
Parca o parte din mine se simte rau ca ea se simte vulnerabila.
Cred ca are sens ce spun dar sentimentul asta..credeam ca a disparut de mult.
Este pur si simplu o.
Sunt tras din gandurile mele cand îl vad cum vrea sa o sarute si o izbeste de pamant. Atunci am simtit cum mi s a urcat sangele în vene. Nu mi a mai pasat si am început sa l iau la pumni. Poate nu o suport pe Marinette,poate nu sunt vreun sfant dar nu poti sa i faci asta unei fete. O aud cum striga sa ma opresc dar simt atat de multa furie în mine si nu mai tin cont de nimic. Pana cand ma ia de brat. A fost de parca m am trezit la viata.
O iau de mana si o trag dupa mine fara sa spun nimic. Se zbate si tipa sa o las dar ce m a facut sa ma opresc a fost..
Plansul ei.
Nu pot sa înteleg de ce
De ce ma simt prost pentru ea
De ce
Cand a cazut în genunchi,singurul lucru la care m am gandit a fost ca trebuie sa fac ceva. Am luat o în brate.
-Gata.Sunt aici.
Dar ce m a surpins a fost ca s a ridicat si si a sters lacrimile. Avand o expresie neutra si fara viata. Asta.
Nu e Marinette.
-Nu am nevoie de mila ta.
-Ce tot..
-Nu trebuia sa vii.
-Poftim?asa îmi multumesti tu mie pentru ca ti am salvat fundul?
TREZESTE TE
REALIZEZI CE PUTEAI SA PATESTI?
-SI? ITI PASA TIE DE CE PUTEAM EU SA PATESC? NU
IMI PASA MIE?NU
ALTCUIVA? NU
-TU TE AUZI? DACA NU MI PASA NU MAI ERAM AICI
-ACUM EU TE INTREB,TU TE AUZI? NU UITA CINE PE CINE CHINUIE IN FIECARE ZI.
Cine pe cine face sa se simta de parca e ultimul om. Sper ca esti fericit.Daca asta voiai sa auzi,am spus o. Dupa 2 ani am spus o.

Asa sa fie? Chiar din clasa a 8 a ma comport asa cu ea. Asta sa fi fost rezultatul? Nu ma simt prea..
Bine
-Marinette,eu.
-Lasa. Daca vrei sa auzi un multumesc,nu o sa l primesti.

-Slava cerului ca te am gasit. Te am cautat peste tot.

Capitoll nouuu
Nu e cine stie ce:((pareri?
Necorectat!!