NOCIVI

♡28♡

Mara: "Te juro que soy tuya por siempre..."

   — Ce fac fetele mele? auzim vocea lui Erick înainde de a-l vedea din cauza unui buchet imens de trandafiri roşii şi a unei cutii cu bomboane de ciocolată.

   — Tati!! Ne uităm la Frozen! strigă entuziasmată Emerie şi sare de pe canapea  pentru a se duce în brațe la tati.

   — Iubito, astea sunt pentru tine, îmi spune, oferindu-mi florile şi bomboanele pentru a o putea lua în brațe pe micuța care aşteaptă nerăbdătoare.

   — Mulțumesc! Şi la mulți ani nouă! spun zâmbind, mă bucur că nu a uitat de aniversarea noastră. Aş vrea să îl pup, dar trebuie să stau la rând. Princesa este foarte posesivă când vine vorba de tatăl ei.

   — Eşti mai bine, Em? o întreabă grijuliu, căci toată noaptea trecută a făcut febră.

     Pe la răsăritul soarelui, temperatura îi dispăruse şi m-am dus la birou, dar când Erick m-a sunat să îmi spună că e mai bine să o ducem la spital pentru că febra a reapărut, am plecat de urgență de la birou fără a anunța pe nimeni.

     Tot ce contează pentru mine este fiica mea şi mă bucur că siropul prescris de medic şi-a făcut efectul atât de repede.

   — Da, mai bine, îi răspunde, pupându-l pe ambii obraji. Te uiți la Elsa cu noi?

   — Sigur, pui, dar nu vrei să vezi întâi ce ți-am adus?

     Îi întinde o cutie frumos împachetată pe care nu ştiu cum a reuşit să o 0mai aducă, ținând cont că mâinile îi erau deja ocupate. Emerie este preocupată să îşi deschidă cadoul, iar brunetul se apropie de mine. Mă trage într-o îmbrățişare şi mă sărută cast pe buze, căci cea mică este de față.

   — La mulți ani, bebecita! Nu pot să cred că au trecut deja trei ani de când ne-am căsătorit, însă tot ceea ce îmi doresc este să te am toată viața alături. Te quiero con todo mi corazon...

   — Y yo te quiero tambien, amor. Te juror que soy tuya por siempre, şoptesc, lipindu-mi buzele de pielea catifelată de pe gâtul său.

   — Mami, Elsa şi Anna! strigă Emerie, arătându-mi cele două păpuşi pe care tocmai le-a primit cadou. Pur şi simplu, adoră tot ceeace ține de "Regatul de gheață" pe care suntem nevoiți să îl vedem aproape zilnic.

   — Sunt foarte frumoase. I-ai mulțumit lui tati?

   — Mulțumesc, tati! spune şi se urcă pe canapea, is telecomanda şi apasă play pentru ca filmul să continue.

     Erick pleacă în dormitor să se schimbe, apoi revine pe canapea şi ia loc lângă mine. Micuța priveşte concentrată ecranul, ținând păpuşile în brațe. Tati nu este la fel de cuminte ca ea, îşi strecoară mâna pe sub bluza mea de pijama, iar contactul dintre degetele lui reci şi pielea mea fierbinte mă face să suspin înfundat. Îşi aşază capul pe umărul meu şi mă trage la pieptul lui, sărutându-mă uşor pe frunte în timp ce pe buze are un zâmbet nu tocmai ortodox, probabil abia aşteapta ca cea mică să adoarmă, lucru care se şi întâmplă de îndată ce Frozen se termină. O ia în brațe şi o duce în pătuțul ei, după care se întoarce în living.

     Îşi aruncă tricoul pe jos şi îşi zdrobeşte gura de a mea într-un sărut pătimaş în care limbile noastre duc un război pentru supremaţie, dar suntem întrerupți de sonerie.

     Ne îndreptăm amândoi privirea spre ceasul de pe perete, care indică ora trei după masă. Cine poate să fie? Nu aşteptăm musafiri şi nimeni nu ştie adresa la care locuim.