NOCIVI

♡30♡

Mara: "Poate unele iubiri sunt menite să nu fie uitate niciodată.."

    Va fi groaznic să îmi petrec o săptămână acasă la Joel şi Emilia. Decizia aceasta a fost luată pentru ca Joel să aibă ocazia să îşi cunoască fiica.

     Împachetez lucrurile necesare pentru o săptămână şi mă gândesc cum să îi soun lui Emerie că şi Joel este tatăl ei. Mă tem de acest moment, deşi este o fetiță înțelegătosre şi se ataşează foarte repede de persoane. Problema este că Emsrke îl iubeşte nespus de mult pe Erick, poate chiar mai mult decât mă iubeşte pe mine.

   — Amor, Joel nu va reuşi niciodată sâ fie un tată mai bun decât tine, rostesc, simțind prezența lui Erick, care stă sprijinit de pragul uşii.

   — Poate chiar o va iubi, bebecita. Nu ştiu ce să spun. Cred că ar fi bine să îi spunem celei mici acum, nu când ajungem la vilă.

   — Da, dar îmi e atât de greu, Erick! Nu ştiu cum să îi spun...

   — Mă ocup eu, promit că va fi bine.

     Ne ducem în living unde Emerie se joacă în linişte, cu păpuşile Anna şi Elsa.

   — Tati, putem vorbi puțin? Vino aici, Em, o cheamă în brațele lui şi cea mică se duce imediat şi îl îmbrățişeaz strâns.

   — Da, tati?

   — Ți-a spus mami că mergem o săptămână într-o mică vacanță, nu? Vreau să ştii că vei cunoaşte pe cineva special. Unii copii sunt foarte norocoşi, unii au două mame, alții doi tați, face o pauză şi mă priveşte, apoi continuă. Tu eşti cea mai norocoasă fetiță, deoarece mai ai un tătic care te iubeşte şi pe care îl vei cunoaşte astăzi.

   — Te am pe tine, nu vleau pe altcineva, tati, răspunde Emerie, pocind litera r.

   — Dacă vei fi cuminte, mergem la Disneyland să le cunoaştem pe Elsa şi Anna, da? îi propune repede Erick când observă că micuța mai are puțin şi se apucă de plâns.

   — Plomiți?

   — Promite tati.

     Ne punem valizele în portbagajul maşinii pe care am închiriat-o. Ne îndreptăm spre vila de vacanță a Emiliei şi a lui Joel, unde urmează să ne petrecem următoarea săptămână.

     Vila este situată la marginea unei păduri tinere, porțile de oțel sunt gigantice şi se deschid probabil cu ajutorul unei telecomenzi, arhitectura este una cu totul deosebită, iar în grădina imensă sunt plantate zeci de specii de flori şi arbuşti exotici. Privim în jur, uimiți de atâta grandoare, însă eleganța structuring nu compensează faptul că locul pare lipsit de viață. Niciodată nu am fost adepta unei case imense în care să fie locuite doar câteva camere, iar celelalte să rămână pustii. Geamurile mari de sticlă îmbinate cu marmura neagră, modernul combindu-se cu clasicul renumitelor conace din romanele englezeşti mă fac să mă întreb de ce cineva şi-ar dori o casă atât de mare, dar fără pic de viață.

     Valizele ne sunt luate de un bărbat îmbrăcat în costum negru care pare a fi un bodyguard.

   — Tati, uite păsălele pe apă, strigă Emerie, arătând cu degețelul spre un lac micuț, unde înoată câteva rațe.