NOCIVI

♡29♡

Mara: "Am auzit ca oamenii se schimbă, dar Joel este de nerecunoscut."

     Odată ajunsă la firmă, mă îndrept spre biroul lui Joel, deşi Erick mi-a cerut să nu o fac. Trebuie să vorbesc cu el, trebuie să aflu dacă mă urăşte atât de tare încât vrea să mă rănească în cel mai meschin mod în care poate cineva să rănească o mamă şi anume, luându-i copilul de lângă ea.

    Deschid uşa cu putere şi se iubeşte de perete, măcar aşa să îmi vărs şi eu nervii dacă nu pot altfel. Joel stă la birou, atent la laptopul din fața sa, prefăcându-se că nu m-a observat, lucru imposibil, ținând cont de uşa izbită.

   — Te urăsc! Cum ai putut? Cum? strig, dar expresia de pe chipul său rămâne indiferentă şi cât se poate de calmă.

   — La fel cum ai putut şi tu să îmi ții fiica ascunsă. Mă poți urî, amorecita. Nu îmi pasă, dar nu ai ce căuta în biroul meu. Poți să ieşi? spune, jucându-se cu un pix şi analizându-mă din cap până în picioare.

   — De ce faci asta? Te voi lăsa să o vezi oricând vrei, îj voi explica faptul că şi tu eşti tatăl ei, dar nu e nevoie de un proces. Sau vrei doar sa mai faci să sufăr? Am obosit să mă cert cu tine de fiecare dată, Joel!

   — Îmi pare rău, dar fiica mea trebuie să stea cu adevăratul ei tată, însă te pot ajunge la o înțelegere  rosteşte cu aceeaşi atitudine rece de parcă ar încheia un contract. Nu îmi vine să cred că este capabil să negocieze viața mea şi a fetiței mele, însă îl las să continue. Sunt curioasă ce are de spus.

   — Dacă mi-o laşi pe Emerie mie, sunt de acord să îți fac alt copil. Ce zici?

     Îi dau o palmă, luându-l prin surprindere. Nu se aştepta la fel cum nu mă aşteptam nici eu ca el să spună una ca asta. Mă priveşte, iar pe buze are acelaşi zâmbet arogant ca întotdeauna.

   — Să te ia naiba, Joel! trântesc uşa din nou şi plec spre casă.

~~

     Joel a reuşit să grăbească lucrurile atât de mult încât astăzi este prima audiere la tribunalul din LA, întrucât nu a fost suficient timp pentru ca procesul să poartă fi preluat de Curtea din NYC. Încerc să fiu optimistă, dar este destul de dificil.

     Erick mi-a explicat cum vor decurge lucrurile. În mod normal, la prima înfăţişare, judecătorul va solicita ca Joel să facă un test de paternitate, dar se pare că a făcut deja acest pas, aşa cum am reuşit să aflăm de la avocatul care îl reprezintă pe Joel, care s-a dovedit a fi o cunoştiință de a soțului meu. M-a asigurat că, în cel mai rău caz, judecătorul va stabili un program de vizită pentru Joel. Nu ne poate lua fetiţa.

     Mi-aş fi dorit ca Erick să fi putut să fie avocatul meu, dar nu îi este permis din cauza faptului că este soțul meu, dar avocata care ne reprezintă este o veche prietenă de a lui Erick, iar dacă el are încredere în ea, am şi eu.

     Păşim împreună în sala de judecată, ținându-ne de mână, iar amintiri de ultima oară când am intrat într-un tribunal îmi invadează mintea. Atunci eram doar o copilă îndrăgostită până peste cap de bărbatul nepotrivit, acum sunt o mamă care nu ar putea să îşi vadă nicio zi fără fiica ei.

     Îmi întorc privirea spre soțul meu, care mă asigură din priviri că totul este în regulă.

     Intră şi Joel în sală şi îl privesc absentă. Oare când a devenit aşa? Oamenii se schimbă. Am auzit ca banii îi schimbă, dar chiar atât de mult? Joel este de nerecunoscut, nu mai este bărbatul care îmi provoca fiori cu o simplă atingere, care reuşea să îmi facă fluturaşii din stomac să se agite cu o singură privire şi, mai ales, bărbatul lângă care mă simțeam fericită.