NOCIVI

♡4♡

Mara : " Nu am timp pentru iubire în viața mea. "

  — Ok... Deci, Mara... Te provoc să te săruți cu Joel!

     Să ce? Să mă sărut cu...   Joel? De ce mi-ar cere Amanda una ca asta? Nu pot să o fac, nu pot accepta asta, întrucât nu am sărutat niciodată un băiat din proprie dorință, ci doar obligată...

  — Nu pot. Nu mă pot săruta cu nimeni...

     Nu... Amintirile cu buzele lui Jayden peste ale mele... Gustul de tutun amestecat cu alcool... Nu pot să sărut pe nimeni...

     Mă apropii timidă de Joel și îi dau un pupic pe obraz, sub privirile insistente ale prietenilor și verișoarei lui.

   — Gata. Nu ați precizat ce fel de sărut!  încerc să îi conving că pupicul pe care i l-am dat pe obraz este suficient.

  — Ce a fost asta? Sunteți la grădiniță? Învățati de la profesioniști, ne reproșează Chris, revenind asupra buzelor roșcatei, care se pare că i-a furat inima și refuză cu încăpăţânare să i-o înapoieze.

     Joel mă privește confuz și așteaptă să spun eu ceva, dar nu am cuvinte. Nu pot să îi povestesc motivul pentru care nu voi fi capabilă niciodată să sărut sau să fiu atinsă de un bărbat. În plus, nu vreau să mă fac de rușine, căci nu m-am sărutat niciodată cu un băiat, există o mică mare diferență între a te săruta din dorință și pasiune cu cineva și a fi sărutată cu forța, iar imaginile dezgustătoare cu buzele lui Jayden încă sunt atât de vii în mintea mea.

      Privirea lui Joel este fixată asupra buzelor mele, dar știu că nu vrea să mă oblige, ci așteaptă ca eu să fac primul pas, iar ceilalți încep să strige "Sărut! Beso! Beso!".

     Arunc o privire asupră băiatului care mă privește atâr de frumos. Îl ador pe Joel, îi ador părul creț, ochii minunați, ador totul la el, dar atenția îmi este atrasă de buzele lui roz, ca petalele de trandafir regal.

     Brusc realizez că există o posibilitate ca sărutul să nu fie o idee atât de proastă precum părea inițial. Parcă îmi doresc puțin, în interiorul sufletului meu să fac asta. Da, vreau să îl sărut și să îi simt buzele catifelate, căci inima îmi dictează asta, iar amintirile cu Jayden dispar, fiind înlocuite de dorința puternică de a-l săruta pe eroul meu. Mă apropii ușor și mă ia de mână, privindu-mă în cel mai dulce mod posibil.

   — Ești sigură că vrei să facem asta?

   — Da... şoptesc fără să am timp să elaborez un răspuns, căci se apropie mai mult de mine. Închid ochii, nu pentru că nu vreau să o fac, ci pentru că se spune că sărutul cu ochii închiși este simțit cu sufletul și nu mai poate fi uitat niciodată, îi simt respirația întretăiată, iar parfumul lui pe care îl ador atât de mult, îmi invadează nările. Îi simt buzele moi, cu gust de cireșe peste ale mele. Spre surprinderea mea, buzele mele știu exact ce să facă. Oficial, primul meu sărut adevărat a fost încărcat de pasiune, a fost... greu de explicat în cuvinte... În clipa aceea, existam doar noi doi, doar eu și el în propriul nostru univers. Am uitat unde mă aflu, am uitat că toți ceilalți ne privesc și, cel mai important, am uitat că totul a fost doar o provocare... Mi-aș fi dorit să nu se termine niciodată aceste clipe, dar timpul este marcat de efemeritate și trebuie să ne întoarcem la realitate, la cruda realitate în care eu și el nu suntem nimic, poate doar niște simpli prieteni...

     Chris ne aplaudă, iar Joel rupe sărutul depărtându-se. Mă simt părăsită, buzelor mele le este deja dor de ale lui și îmi scapă un mic suspin, care sper să rămână neobservat de ceilalți.

  — Wow! Joel, Mara! Nu pot să cred! A fost minunat! Mara, ce părere ai de fratele nostru?

     Obrajii mi se înroșesc și privesc în jos rușinată, încercând să ignor întrebările lui Christian.

  — Este târziu. Mă duce și pe mine cineva acasă?

  — Ok, o duci tu, Erick? Stați, unde este Erick? întreabă Chris, apoi se ridică și pleacă în căutarea prietenului său.

  — Nu e nevoie. O duc eu! se aude vocea lui Joel, inima îmi tresare și nu pot să nu mă întreb dacă și el a simțit amestecul de sentimente pe care l-am simțit eu în timpul sărutului.

     Îmi iau la revedere de la noii mei prieteni și mă urc în mașina lui Joel, iar speranțele că și el s-a bucurat de sărutul nostru mi se spulberă încetul cu încetul din cauza atitudinii distante pe care o afișează, alege să mă ignote complet și abia de scoate câteva cuvinte pe tot parcursul drumului.

     Mă conduce până la ușa apartamentului.

   — Buenas noches, Mara!

     Nu pot spune cât de mult ador accentul lui în spaniolă!

  — Noapte bună, Joel! îi răspund, după care se face nevăzut.

     Am venit în Los Angeles doar pentru a scăpa de Jayden și pentru a studia la UCLA, nu pentru a mă îndrăgosti. Nu am timp pentru iubire în viața mea. Am jurat că nu voi avea niciodată încredere într-un bărbat, cu atât mai puțin, nu voi permite nimănui să mă facă să depind de el... De luni voi începe un nou capitol în viața mea : studentă în LA. Cu timpul, îmi voi găsi un job și voi putea să mă descurc de una singură, mă voi muta la cămin, iar pe Joel îl voi vedea mai rar. Nu vreau să mă aflu în preajma lui, pentru că îmi stârnește niște sentimente necunoscute...

     Îmi închid jurnalul, adorm și reușesc să nu mai am coșmaruri pentru prima dată în ultima perioadă...

Știu, e scurt, dar voi reveni cât de curând cu un capitol mult mai lung. Vă mulțumesc din suflet pentru voturi și comentarii. Aștept în continuare păreri:))