NOCIVI

♡19♡

Mara: "Viața mea s-a schimbat în clipa în care l-am cunoscut, în clipa în care m-am urcat în maşina unui străin cu păr creț şi ochi pătrunzători."

     Soarele bate puternic şi bănuiesc că este destul de târziu. Vreau să cobor din pat, dar nu pot, căci Erick mă ține strâns în brațe. Doarme ca un îngeraş, iar eu nu am de gând să îl trezesc, dar am nevoie la baie. Îl pup uşor pe frunte şi se întoarce pe partea cealaltă, eliberându-mă.

     În momentul în cate mă ridic fin pat, simt cum totul se învârte în jurul meu. Amețesc. Mă aşez înapoi pe pat cât se poate de uşor, dar Erick se trezeşte.

   — Te simți bine? mă întreabă îngrijorat, în timp ce încearcă să se trezească.

   — Nu am nimic, mint pentru că ştiu că se va îngrijora fără motiv, apoi mă va obliga sa merg la spital. Urăsc spitalele.

   — Te iubesc atât de mult, îmi şopteşte şi mă sărută dulce. Îmi promiți ceva?

     Îi zâmbesc dulce şi încuviințez din cap, prefăcându-mă în continuare că mă simt bine. Mă întreb oare ce vrea să îi promit?

   — Vreau să îmi promiți că te voi avea mereu în brațele mele. Indiferent de ce se va întâmpla nu mă vei părăsi niciodată, nu? mă întreabă cu o privire deznădăjduită. În voce i se simte teama de a nu mă pierde şi nu înțeleg de ce se gândeşte la asta. Mă iubeşte sincer. Îl iubesc şi nu l-aş părăsi.

   — Niciodată, iubitule, îi şoptesc şi îl sărut apăsat pe buze.

     Incertitudinea îi dispare de pe chip. Ochii verzi i se înseninează şi îmi zâmbeşte, apoi se îndreaptă spre bucătărie pentru a-mi pregăti cafeaua ca în fiecare dimineață.

     Telefonul îmi vibrează, dar nu mă obosesc să mă uit, probabil doar vreo altă temă pentru facultate. Abia aştept să termin facultatea asta. Două luni...

     Mă întind după telefon când primesc un alt mesaj şi numele lui Joel apare pe ecran. De ce îmi scrie acum după ce am lăsat totul în urmă? Curiozitatea mă face să îi deschid mesajele. Scrie doar că vrea să ne vedem la apartamentul său şi că este urgent.

     Îmi beau cafeaua în grabă, cedând curiozității mele de a afla ce se întâmplă. Trebuie să îl văd, dar va fi ultima dată când fac asta. Îi spun soțului meu că am puțină treabă şi mă voi întoarce repede, dar insistă să afle unde mă duc. Nu îl pot minți şi recunosc că mă duc să vorbesc cu Joel pentru ultima dată. Are atât de multă încredere în mine încât nu îmi mai pune întrebări, ci doar îmi spune să am grijă. Cât de minunat poate fi acest băiat şi ce am făcut ca să îl merit?

     Mă îmbrac cu un trening roşu de catifea. Încă nu mă simt prea bine şi nu am dispoziția de a alege o ținută elegantă.

     Mă îndrept spre apartamentul de care mă leagă atât de multe amintiri. Îl găsesc pe Joel în living, plângând. Îşi ridică privirea când realizează că nu mai este singur în cameră şi se uita la mine atât de trist, de dezamăgit şi de distrus încât îmi spulberă sufletul în mii de bucățele care se pierd peste tot în lume şi pe care nu voi fi capabilă să le mai recuperez vreodată.