NOCIVI

☆10☆

Joel: " Gravitez în jurul ei...Ea a devenit Soarele meu..."

    Să o revăd după atât de mult timp... La fel de frumoasă... La fel de gingaşă... Mi-a fost atât de dor de ochii ei verzi, de buzele ei pline, de parfumul ei cu aromă dulce, dar provocatoare...

      În aceste luni, nu a existat nicio zi în care să nu mă gândesc la ea, să nu o visez... Luam telefonul în mână, dorindu-mi cu disperare să îi aud vocea măcar câteva secunde, dar eram conștient că o voi răni mai mult decât am făcut-o deja...

     Îmi imaginam cum aș ține-o în brațe, cum aș săruta-o pe pielea fină, ea tresărind sub atingerea mea... Îmi amintesc cum mă privea cu dragoste în fiecare dimineață, jucându-se cu părul meu...

     Mă topesc de dorul îngerului meu...

     Mă întreb dacă m-a uitat... Dacă a murit de dorul meu cum am murit eu de dorul ei...

     Da, a fost vina mea, vina mea pentru că nu mi-am ascultat inima, am mințit și am rănit-o...

     Pe Aylin o știu din copilărie, este fiica unei prietene de-a mamei, însă nu i-am dat prea multă atenție până acum aproximativ trei ani, când ne-am întâlnit la concertul lui Ed Sheeran. A dat din greșeală peste mine și ne-am scăpat amândoi telefoanele. Neatenți și înconjurați de prea multă lume, le-am încurcat și am realizat asta abia când am ajuns acasă. Am sunat pe telefonul meu de pe numărul lui Erick și am stabilit să mă întâlnesc cu Aylin ziua următoare pentru a face schimb de telefoane. Ne-am împrietenit și am ieșit de câteva ori. Simplitatea, sinceritatea și modul în care vede lumea, felul în care observă aspectele pozitive în orice situație m-au impresionat, dar nu m-am gândit niciodată la o eventuală relație. Când părinții mei au venit cu propunerea de a fi împreuna cu ea, inițial am refuzat, dar apoi mi-am spus că o simplă încercare n-a omorât pe nimeni și, în timp, am început să am sentimente pentru ea.

     Totul s-a schimbat în noaptea în care am întâlnit-o pe Mara... Atât de speriată de cei care o urmăreau... Nu puteam să nu o ajut, nu puteam să o las acolo. Din clipa în care ne-am ciocnit, am simțit ceva ce nu am mai simțit niciodată până atunci, un câmp magnetic care mă face să gravitez în jurul ei... Ea a devenit Soarele meu... La atingerea mâinilor noastre, am simțit că m-am electrocutat și cred că și ea a simțit același lucru, căci și-a ridicat privirea, mi-a mulțumit confuză și cu lacrimi în ochi, temându-se totuși să meargă cu mine, un străin pe care tocmai îl întâlnise pe stradă.

     Abia la hotel am putut să îi văd părul șaten, cu bucle lejere, care îi ajungea până la talie, ochii de un verde magnific, care se schimbă în funcție de lumină, buzele pline, trupul de sirenă, acoperit doar de o rochie de mătase violet, mult prea subțire pentru temperatura scăzută a acelei seri de toamnă...

     Simțeam că are nevoie de protecție, voiam sa știe că poate avea încredere în mine și nu trebuie să se teamă. Imaginea ei, intrând în camera mea, îmbrăcată doar cu tricoul meu, înspăimântată de coșmarul pe care l-a avut, căutând protecție în brațele mele îmi revine în minte și realizez cât de prost am fost să pierd o astfel de fată... Aș fi putut-o privi ore în șir... Timidă, inocentă, dar totuși sexy.

     Când am aflat ce i se întâmplă, aș fi făcut orice să o știu în siguranță, iar singura opțiune era să o aduc în LA. Desigur că nu m-am așteptat să accepte din prima să plece cu un străin într-o altă țară, dar am reușit să o conving.

     Aici am început să o cunosc cu adevărat: puternică, ambițioasă, independentă, nu îi place să accepte ajutorul altcuiva, dar uneori este la fel de alintată ca o fetiță de 5 ani...