NOCIVI

♤33♤ Epilog

Erick: "Nu pot să mă obişnuiesc cu ideea că nu o voi mai revedea niciodată..."

     Am iubit-o încă din prima clipă în care am văzut-o. Nu credeam în dragoste la prima vedere sau, mai bine spus, nu credeam în poveşti de dragoste.  

      Nu avusesem nicio relație serioasă până atunci, deşi ieşisem cu multe fete. Nu întâlnisem nicio femeie care să mă facă să simt ceva suficient de puternic încât să admit că sunt îndrăgostit şi nu suportam romanele de dragoste de care sora mea era dependentă. Nu înțelegeam cum este posibil ca acele personaje să fie capabile de orice de dragul persoanei iubite. Consideram că totul este rodul imaginiției unor persoane care au prea mult timp şi nu ştiu cum să îl valorifice, aşa că au început să scrie "siropoşenii" care le fac pe fetele mult prea sensibile să plângă. Într-o seară, o puteam auzi pe sora mea cum plânge, în camera alăturată. M-am dus la ea, speriat că a pățit ceva, dar ce mi-a spus? Motivul lacrimilor din ochii ei era despărțirea Tessei de Hardin din romanul acela al Annei Todd, pe baza căruia s-au făcut filme şi toate puştoaicele erau înnebunite după băieți răi, cu tatuaje şi probleme de comportament.

     În seara în care am întâlnit-o pe şatena cu ochi mari, verzi, am simţit cum ceva se schimba în mine. Am simţit fluturaşi în stomac şi nu am putut înțelege ce se petrecea cu mine. Am privit-o şi i-am întins mâna, prezentându-mă, iar ea mi-a zâmbit, deşi era vizibil că vărsase multe lacrimi în acea zi.

     Aş fi vrut să o întreb ce se întâmplase cu ea, dar venise la hotel cu Joel şi mi-am spus că probabil era ceva în neregulă cu mine, aşa că am renunțat la idee.

     Faptul că a venit cu noi în LA a fost o surpriză pentru mine. De ce o tânără ar fi avut încredere în trei străini? Nu înțelegeam.

    Am privit-o aproape tot drumul spre Oraşul Îngerilor. Nu mă săturam să mă uit la ea, îi memorasem deja toate trăsăturile perfecte, dar am pus toate astea pe seama curiozității.

     Zilele următoare m-am gândit doar la fata misterioasă care reuşise să mă dea total peste cap. Când Joel mi-a cerut să mă duc să o aduc la petrecere, am ştiut că avea să fie opirtunitatea perfectă pentru a o cunoaşte.

     Treptat am început să vorbim tot mai mult şi să ne cunoaştem, dar mă vedea doar ca pe un simplu prieten, în timp eu mă luptam cu inima mea, repetându-mi că nu pot fi îndrăgostit de ea. Ştiam că este îndrăgostită de prietenul meu care îmi recunoscuse că este şi el atras de ea şi nu i-aş fi făcut niciodată asta lui Joel, deşi ştiam că este implicat în altă relaţie. I-am cerut să îi spună Marei că el este cu Aylin, dar lucrurile nu au decurs chiar aşa.

     Cele mai dureroase momente pentru mine erau cele în care şatena îmi povestea cât de mult îl iubeşte pe Joel, dar se plângea că are îndoieli cu privire la comportamentul prietenului meu. Când mi-a mărturisit că a făcut sex pentru prima dată cu Joel, am simțit un fel de gheară care îmi strângea inima şi am fost nevoit să îmi recunosc mie însumi că într-adevăr dezvoltasem sentimente foarte puternice pentru Mara.

      În clipa în care adevărul a ieşit la suprafaţă şi inima Marei a fost frântă in mii de bucățele, am decis să fiu alături de fata care devenise prietena mea cea mai bună, dar care era şi iubita lui Joel.

     Mi-am făcut curaj să îi spun despre sentimentele pe care le aveam pentru ea, deşi exista riscul să o pierd pentru totdeauna şi poate aşa s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost prea distrusă de faptele lui Joel.