𝑺𝒖𝒔𝒑𝒊𝒏𝒆 𝑨𝒓𝒎𝒐𝒏𝒊𝒐𝒂𝒔𝒆

Capitolul 26

Fata zâmbiseră, și dăduseră din cap, spunând un 'da' clar, cu toate că cei lalți nu o auzeau. Privea fericită în ochii lui Taehyung,care și el zâmbea, și avea mici sclipiri în ochi. Tresăriseră ambii când se auziseră câteva împușcături,dar se liniștiseră când observaseră că acum micul hol al salonului fetei era umplut cu confeti. Jong-in, la fel și el foarte fericit își scoaseră telefonul și tastaseră un număr, așteptând ca celălalt de la capătul firului să răspundă și să înceapă a vorbi

- Puteți să pregătiți sala. Operația va lua loc în scurt timp!

Îi comunică el colegului său, celălalt aprobând la fel de fericit.

***

Peste două zile, cei doi frați se aflau deja pe mesele de operații,ambii fiind cu spatele unul la altul. Jong-in și doi colegi de ai săi erau acum la Jungkook, două asistente administrândui calmante și somnifere Minei. Fata de-abia își mai ținea ochii deschiși, și respira din ce în ce mai greu din vina măștii cu fum ce îi era așezată pe gură și pe nas.

- Cum te cheamă?

O întrebaseră o asistentă cu voce blândă, mângâindui capul.

- M.Mina...

Răspunseră slab Mina, asistenta aprobând și privind spre aparatul ce era conectat la fată.

- Mina~și, hai să începem să numărăm,okay?

O întreabă aceeași asistentă,fata aprobând.

- ..ᴜɴᴜ..

Mina își aduseră aminte de ziua în care Jungkook îi făcuseră cunoștință cu cei șase prieteni ai săi.

Taehyung, însoțit de restul intraseră în mare grabă în spital.

-..ᴅᴏɪ..

Mina își aduseră aminte de momentele frumoase petrecute la tabără. Cum îl fugariseră pe Taehyung într-o dimineață

- De când a început operația?

Întreabă Jimin,fiind așezat pe scaun lângă prietenii săi.

- De 34 de minute.

Răspunde prietena Minei,Heya,mângâinduși butica deja vizibilă.

-..ᴛʀᴇɪ..

Organiza o petrecere cu ceai și cu biscuiți, Jungkook și bunicul ei fiind oaspeții speciali, fiind îmbrăcați în prinț și rege,doar pentru ai face pe plac micii prințese.

- De ce durează atât de mult?

Taehyung își pierduseră cumpătul și se ridică nervot de pe scaun.

- Omule! Îți înțeleg neliniștea destul de bine! Nu te pierde, încearcă să rămâi calm!

Yoongi îl certă, și îl traseră înapoi pe scaun.

-..ᴘᴀᴛʀᴜ..

Era fericită, adoptaseră un mic suflet neajutorat. Nu-i păsa că micuțul îi făcea mizerie cu lăbuțele pe bancheta din față,era prea concentrată pentru al privi pe micuț cum își scoaseră capul prin mica crăpătură a ferestrei.